Comoara din adancuri si scandalul epavei

O comoara uriasa, care zace de peste 300 de ani pe fundul Mediteranei, dezlantuie acum dispute aprinse printre arheologi si tensioneaza relatiile dintre Marea Britanie si Spania, reactualizand spinoasa problema a Gibraltarului. Marul discordiei este epava unei corabii. Nu una oarecare, ci "HMS Sussex", nava-amiral a flotei britanice, scufundata in februarie 1694 in sudul Peninsulei Iberice. La bordul sau se afla o incarcatura fabuloasa: un milion de piastri, cantarind peste noua tone de aur. Evaluat "la kilogram", metalul pretios ar valora azi vreo 50 de milioane de euro. Expertii estimeaza insa ca valoarea arheologica si numismatica a incarcaturii de pe Sussex este de vreo 30 de ori mai mare. Daca ar fi scoasa la vanzare, ea ar putea aduce intre 700 de milioane si 6 miliarde de euro. Guvernul britanic, prin Ministerul Apararii de la Londra, a incheiat un contract cu o companie privata americana, "Odyssey Marine Exploration", care s-a angajat sa aduca la suprafata comoara scufundata contra unui "comision" mai mult decat generos. Firma din Tampa, Florida, va putea pastra o mare parte din tezaur. Decizia a generat nu unul, ci mai multe scandaluri. Comunitatea arheologilor, care se opune vehement comercializarii patrimoniului istoric, avertizeaza ca un astfel de contract creeaza un precedent extrem de periculos. Pe de alta parte, autoritatile de la Madrid sustin ca, fara aprobarea lor, nici o operatiune nu se poate desfasura in apele teritoriale spaniole. Epava se afla insa in apropierea coastelor Gibraltarului, al carui statut constituie, de secole, un motiv de disputa intre englezi si spanioli.
Tezaurul de pe Sussex era o "spaga politica". Poate cea mai mare din toate timpurile. Oferita de regele englez William al III-lea Ducelui de Savoia. De ce? Pentru a-l convinge sa atace din sud Franta lui Ludovic al XIV-lea, cu care Anglia se afla in razboi. Suma era colosala. Echivalata in banii de astazi, ea ar reprezenta circa 500 de milioane de euro. Dar si miza era mare. Razboiul de noua ani se afla la apogeu, iar granita sudica a Frantei era slab aparata, fiind extrem vulnerabila. Deschiderea unui nou front ar fi putut insemna sfarsitul domniei Regelui Soare, sau macar al politicii sale expansioniste. In ziua de 27 decembrie 1693 "HMS Sussex", nava-amiral a flotei engleze, a ridicat ancora din portul Portsmouth, avand la bord un milion de piastri de aur. Monedele erau protejate in cufere solide, ferecate cu cercuri de fier si sigilate. Banii trebuiau sa ajunga in siguranta la destinatie. Capitanul navei, amiralul Francis Wheeler, primise instructiuni exacte, direct de la Rege, cu privire la "livrarea" tezaurului. Soarta a vrut insa altfel.
In zorii zilei de 19 februarie 1694, corabia a fost surprinsa de o furtuna violenta in apropierea coastei Gibraltarului. Eforturile echipajului au fost zadarnice. "HMS Sussex" s-a scufundat, cu toti cei 500 de marinari aflati la bord. Cateva zile mai taziu, cadavrul amiralului Francis Wheeler, imbracat in camasa de noapte, a fost aruncat de valuri pe tarmul Gibraltarului. Comoara englezilor a fost ingropata de ape.
Vestea a fost devastatoare pentru William al III-lea, care s-a vazut nevoit sa le ceara francezilor sa faca pace. Pierderea a avut si un impact teribil asupra economiei engleze. A determinat, se pare, infiintarea Bancii Angliei, ca masura de precautie impotriva vreunei alte asemenea catastrofe financiare. In mod ciudat insa, incidentul a fost repede uitat. Probabil ca putine persoane fusesera la curent cu incarcatura de pe Sussex, iar acestea nu au avut nici un interes sa consemneze in cronici povestea unei spagi politice esuate dezastruos. Cert este ca abia in 1994 un istoric italian a descoperit adevarul. Nu din surse britanice, ci franceze. El a descoperit o nota informativa trimisa din portul Livorno de un spion al Regelui Frantei. Textul era scurt si precis: "Nava-amiral a Angliei s-a scufundat in furtuna. Avea la bord un milion de piastri, dintre care 800.000 erau destinati Ducelui de Savoia." Descoperirea cercetatorului italian a lansat una dintre cele mai febrile cautari de comori din istorie.
Controversatul contract cu firma americana
Epava navei "Sussex" nu paruse sa intereseze pe nimeni inainte de a se afla despre uriasul tezaur de la bordul ei. Vestea despre cele noua tone de aur a schimbat, insa, radical situatia. Potrivit legilor internationale, epavele (si bunurile de pe ele) raman proprietatea statului caruia ii apartineau la momentul scufundarii. Ministerul britanic al Apararii a apelat la o firma privata americana, in vederea recuperarii comorii. "Odyssey Marine Exploration" din Tampa, Florida, dispune de cea mai avansata tehnologie pentru prospectarile subacvatice la mare adancime.
Contractul incheiat intre Guvernul de la Londra si compania din Statele Unite este neobisnuit si extrem de controversat. El prevede o "impartire a prazii", in functie de profituri, cu trei praguri de "rentabilitate". Concret, "Odyssey" pastreaza 80% din primele 45 de milioane de dolari recuperate, 50% din suma de pana la 500 de milioane si 40% din ce depaseste si aceasta limita.
Americanii si-au adus in Mediterana sonarele si robotii de ultima generatie si au inceput explorarea in apropierea coastelor Gibraltarului. Au identificat peste 400 de posibile tinte, inclusiv vase romane si feniciene vechi de mai bine de 2000 de ani. O singura epava avea tunuri, similare celor 80 cu care se stie ca era dotata nava amiral a flotei britanice. "HMS Sussex" a fost localizata, au anuntat responsabilii companiei "Odyssey". Operatiunile de recuperare ar trebui sa inceapa primavara aceasta.
Anuntul a incins spiritele la Londra. Consiliul Britanic de Arheologie (CBA) s-a pronuntat ferm impotriva contractului cu firma americana, intrucat acest contract sacrifica interesul stiintific in favoarea celui comercial. El presupune obtinerea unui profit imediat, care nu poate fi realizat decat prin scoaterea rapida la vanzare a aurului si a artefactelor de pe nava. Inainte ca cercetatorii sa aiba sansa de a le cataloga si studia pe toate, asa cum se cuvine. Responsabilii CBA si-au manifestat si ingrijorarea ca operatiunea de recuperare se va concentra asupra tezaurului propriu-zis, neglijand si periclitand obiecte cu o mai mica valoare comerciala, dar mult mai relevante din punct de vedere istoric. Arheologii subliniaza faptul ca epava navei "Sussex" ar putea oferi o perspectiva unica asupra modului de viata al marinarilor britanici din secolulul al XVII-lea, despre care se cunosc astazi foarte putine lucruri. Ministerul Apararii de la Londra a declarat, insa, ca aceste obiectii nu sunt intemeiate, asigurand ca operatiunile de recuperare de vor desfasura la cele mai inalte standarde stiintifice, in prezenta a doi inspectori independenti si sub monitorizarea unei reputate companii britanice de arheologie marina.
Un precedent primejdios
Chiar daca recuperarea epavei navei "Sussex" se va desfasura in conditii ideale, contractul cu "Odyssey" constituie un precedent primejdios, a avertizat Consiliul Britanic de Arheologie. CBA atrage atentia ca, de mai multi ani, UNESCO se straduieste sa impuna o legislatie internationala care sa interzica formal comertul cu antichitati procurate de cautatorii de comori de pe fundul marii. Londra a laudat initiativa, dar a omis sa ratifice tratatul, finalizat in urma cu sase ani. Documentul prevede clar: "Exploatarea comerciala a patrimoniului cultural aflat sub apa, sau dispersarea lui ireversibila, sunt fundamental incompatibile cu protectia si gestionarea corecta a acestui patrimoniu."
Arheologii sunt convinsi ca adoptarea acestei legislatii devine din zi in zi mai urgenta. Din cauza progresului tehnologic. Intr-un viitor nu prea indepartat, echipamentele sofisticate de cautare si scufundare vor fi la indemana multora. Vestigii care au ramas timp de mii de ani inaccesibile, protejate de marile adancimi, vor atrage in curand hoarde intregi de pirati ai strafundurilor, dotati cu sonare si roboti ultrasofisticati. Comori de arta si istorie se vor pierde atunci pentru totdeauna. Dr. Mike Heyworth, directorul CBA, explica: "Daca cineva ar veni si ar cere sa faca sapaturi intr-un sit istoric din Marea Britanie, pentru profit, autoritatile ar fi oripilate. De ce sub apa situatia ar fi diferita?"
Spinoasa chestiune a Gibraltarului
Recuperarea navei "Sussex" a reaprins o veche disputa dintre Londra si Madrid. Autoritatile andaluze pretind ca "Odyssey" are nevoie de acceptul Spaniei pentru a actiona in apele sale teritoriale. Patrule de coasta au fost trimise pentru a suspenda operatiunile de explorare.
Epava se gaseste in imediata vecinatate a Gibraltarului, care este, de trei secole, dominion britanic. Dar, la randul lui, Gibraltarul se afla in apele spaniole, sustine Madridul, care n-a incetat niciodata sa revendice promontoriul stancos din extremitatea sudica a Peninsulei Iberice. Situatia este extrem de incurcata si trezeste ostilitati istorice.
Aflat la intersectia dintre Marea Mediterana si Oceanul Atlantic, Gibraltarul a fost dintotdeauna considerat un punct strategic extrem de important. In 1704 fost cucerit de o flota anglo-olandeza. A ramas in "ograda" Angliei in urma Tratatului de la Utrecht, din 1713. Din 1830 Gibraltarul a devenit, oficial, colonie britanica.
Spaniolii nu s-au resemnat niciodata cu aceasta situatie. Au incercat toate metodele pentru a redobandi suveranitatea asupra Stancii, de la operatiuni militare la sabotaj economic. Gibraltarul a fost asediat de 15 ori. Asediul cel mai cunoscut a durat trei ani, incepand din 1779. Sabotajul economic s-a perpetuat, intr-o forma sau alta, pana in zilele noastre.
In 1963, statutul Gibraltarului a intrat in atentia unui comitet special al ONU pentru decolonizare. Marea Britanie a fost de acord cu promulgarea unei noi Constitutii, care acorda locuitorilor Stancii dreptul sa se autoguverneze in chestiunile de interes local. Relatiile externe sunt, insa, in continuare gestionate exclusiv de Londra.
Statutul Gibraltarului este ambiguu si in raport cu Uniunea Europeana, din care - tehnic - face parte, desi nu are statut de membru. Pentru a le permite celor 35.000 de locuitori ai Stancii - care sunt cetateni britanici - sa participe si sa voteze la alegerile pentru Parlamentul European, Gibraltarul a fost inclus, in 2004, formal, in circumscriptia de sud-vest a Marii Britanii.
In ultimii ani, Londra si Madridul si-au manifestat intentia de a ajunge la un compromis in aceasta problema spinoasa, subiect de vrajba intre cele doua capitale de peste 300 de ani. S-a vorbit de posibilitatea unei duble suveranitati. Ideea s-a lovit de opozitia acerba a localnicilor, care, in proportie de peste 90 la suta, refuza orice fel de schimbare. Locuitorii Gibraltarului se tem ca si-ar putea pierde cetatenia britanica, fiind "vanduti" Madridului fara voia lor. Nici macar promisiunea unui ajutor european in valoare de 50 de milioane de euro nu i-a putut convinge sa accepte ideea suveranitatii mixte.

---

Despre autor: