In cuvantarea prezentata la sedinta inaugurala a Societatii Literare Romane, din 1/13 august 1867, ilustrul filolog transilvanean Timotei Cipariu, prefigura un adevarat program al Academiei Romane, afirmand ca "Societatea are o misiune si un scop atat de sacru, cat nu pot crede, domnii mei, ca mai poate fi vreun roman adevarat care sa nu-i recunoasca aceasta misiune importanta si sa nu-i cele mai salutarie rezultate pentru natiunea romana. Domnilor, sentimentul national s-a desteptat in toata romanimea. Natiunea romana a venit la cunostinta pozitiunei care i se cuvine intre natiunile Europei, ea va face toti pasii cuveniti pentru a ocupa aceasta pozitiune cu demnitate... Am inceput a ne elibera patria, am inceput a ne elibera limba... Ea va ingriji pentru conservarea unitatii limbei romanesti din toate provinciile locuite de romani. Ea ii va reda forma curat nationala romana, pentru ca sa figureze cu toata demnitatea intre si langa surorile ei de origine latina. Ea va pune fundamentul pentru o literatura adevarata nationala". Peste cateva zile Timotei Cipariu era ales vicepresedinte al Societatii. Pe 21 februarie, la implinirea a doua secole de la nasterea lui Timotei Cipariu comunitatea academica i-a omagiat viata si opera, in cadrul unei sesiuni de comunicari stiintifice, reliefandu-i valoarea modelatoare si actualitatea. Dupa cuvantul de deschidere rostit de acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, au sustinut comunicari: acad. Camil-Bujor Muresanu - "Timotei Cipariu, omul universal"; PS Episcop Virgil Bercea - "Timotei Cipariu, fiu si prelat al Bisericii Unite cu Roma"; prof. univ. Ioan Chindris - "Timotei Cipariu, talmacitorul Bibliei" - si prof. univ. Ion Buzasi - "Timotei Cipariu si scolile Blajului"
Personalitate aproape legendara a intelectualitatii transilvanene si a culturii noastre, Timotei Cipariu face parte, cum afirma acad. Eugen Simion, din marea familie spirituala si morala a scolii Ardelene, adevarata tribuna a constiintei nationale, ilustrata de Inochentie Micu Clein, Petru Maior, Petru Pavel Aron, Samuel Micu s.a. "O familie de oameni invatati, devotati credintei, convinsi ca legatura cu Roma este o sansa a romanilor...A facut din Biserica o scoala si filologie, arme de impunere a natiunii natiei romane"; oameni frumosi la chip si mai ales spirit, lasand mostenire o opera in care iubirea de neam a facut din Blaj o mica Roma, la fel de iradianta si roditoare pentru spiritualitatea noastra. In mesajul transmis sesiunii, dr. Simion A. Bacila, primarul orasului Blaj, se subliniaza: "Format in scolile Blajului, unde cultul pentru intemeietorul scolii Ardelene era mai viu ca oriunde, traind intr-o epoca de mare efervescenta sociala-politica, Timotei Cipariu s-a angajat in lupta pentru apararea drepturilor natiunii sale, pe calea deschisa de Ioan Inochentie Clain, in urma cu un secol... intreaga sa activitate de lingvist, istoric si publicist, ca om de cultura si om politic a fost subordonata implinirii idealului suprem, unitatea culturala si politica a neamului".
Prin vocatie si formatie, Timotei Cipariu a fost "un om universal", in sens renascentist, insa ca idei si conceptie apartine, totodata, Luminismului. Afirmatia facuta de acad. Camil Muresanu poate contraria si totusi "umanism si iluminism sunt principalele coordonate universale pe care s-a miscat intelectul eruditului ardelean". Mai intai, Timotei Cipariu a fost un stralucit autodidact, alcatuindu-si "cea mai de seama biblioteca stiintifica romaneasca din secolul XIX", insumand aproximativ 9000 de volume de mare valoare. Pasiunea sa bibliofila este corespunzatoare umanismului european timpuriu, ca si staruinta de a invata 12 limbi straine, intre care, fireste, greaca, latina, ebraica, dar si araba, persana ori aramaica biblica s.a. Reputatia de orientalist a facut sa fie ales ca membru al Societatii Orientalistice Germane de la Leipzig. Personalitate cu impresionat de numeroase preocupari, vadeste "o deschidere spre universal, pe alocuri spre fenomene ale modernitatii vremii". Constanta este preocuparea sa pentru educatie, convins ca "scoalele nu sunt, nici nu se cade sa fie, numai scoale pentru formarea celor care vor sa intre in vreun serviciu public...ele au sa fie viata, pentru toate ramurile vietii, care sunt foarte multe si care pretind o educatie nu unilaterala, ci pe toate partile completa, armonica, naturala". Ca director al liceului din Blaj, a dat o structura moderna programelor de invatamant, introducand studiul limbilor moderne, stiintele naturii, desenul, muzica, educatia fizica si a insistat pentru infiintarea unui muzeu scolar pentru care sa fie achizitionate piese arheologice, documente istorice si cultural-artistice. Pasiune a fost, in felul ei, si istoria, fiind primul cercetator al rascoalei lui Horia, descoperind textul original al celei de a doua scrisori a lui Brissot despre rascoala taranilor ardeleni. Impreuna cu G. Barit a editat, in 1847, "Organul luminarii", revista de filologie si istorie, intaia revista periodica romaneasca tiparita cu litere latine. Etimologismul sau a starnit reactii, firesti in niste limite, dincolo de care se poate descifra un sens metafizic: "Judecata, reflectia, inseamna inventarea limbii; din descoperirea ei s-a nascut civilizatia, societatea fiind de neconceput fara demarajul unui act primar de dialog, de comunicare". Sintetizand, putem spune cu Al. Odobescu ca a fost un "distins erudit...fire demna, bine cumpanita si minunat de fina...minte inalta si luminata".
Un spirit benedictin
Asa l-a caracterizat PS Virgil Bercea pe Timotei Cipariu a carui viata poate fi caracterizata prin "munca fara preget spre gloria lui Dumnezeu si a neamului sau, odihna putina, rugaciune constanta". La acestea se adauga si alte virtuti sacerdotale prin excelenta: "modestia, demnitatea, nobletea, seriozitatea si echilibrul, credinta nezdruncinata in adevar si dreptate, buna credinta ce o acorda criticilor sai, sperand de la ei indreptari spre binele lucrului, nu cleveteala". Am putea lega aceste calitati de faptul ca s-a nascut in ziua cand se cinstea Sf. Cuv. Timotei, numele insusi trimitand la glorificarea, onoarea acordata lui Dumnezeu. A facut-o exemplar si in deplina consonanta cu exigentele timpului sau, implicandu-se cu egal devotament in viata Bisericii, in ceea sociala si politica, in presa, in literatura, "cultivand mladitele firave ale culturii romanesti care isi crea un drum si un spatiu in contextul european al vremii". In biblioteca sa avea Biblia in 22 de limbi, sute de lucrari de hermeneutica biblica, lucrari de teologie, literatura liturgica, colectii de patrologie greaca si latina, de istorie a Bisericii, de monahism, ordine religioase, de istoria religiilor sau hagiografie. La acestea se adauga propriile carti scrise cu caractere latine" "Scientia Sacrae Scripture", Istoria Santa seau Biblica a Testamentului Vechiu si Nou", "Inceputul crestinilor in partile Orientale ale Imperiului Roman". Toate se regasesc in indemnurile adresate viitorilor preoti de a-l "sluji in aceasta viata numai pe Cel Rastignit, sa-i urmeze fara sovaire poruncile si sa le propovaduiasca". Ca sacerdot il intalnim, in 1848, pe Campia Libertatii de la Blaj, ca membru fondator al Societatii Literare Romane, in toate dovedindu-se "a fi un strateg clarvazator al culturii nationale si un artizan al cadrului ei institutional - scoala, presa, biblioteca, societati culturale".
Asemenea "daruri" au rodit si in traducerea Bibliei in limba romana, pe care o incheia la 23 octombrie 1870 si despre care a vorbit pe larg prof. Ioan Chindris. Fata de celelalte, aceasta prima traducere integrala a Bibliei este facuta din limba ebraica, "limba care a stat la originea unor interesante traduceri in idiomurile nationale dupa inventarea tiparului". Ea avea sa se inscrie in polemica dintre adeptii fonetismului si etimologismului in ortografia romaneasca, fiind "cel mai vast text romanesc scris in spirit etimologizant sau latinizant, dupa cum il numesc unii sau altii dintre exegeti". "Cercetarea actuala... releva faptul ca, eliberate printr-o metoda stiintifica de codul ortografic in care au fost scrise, textele latinizante sunt la nivelul de frumusete a oricarui text romanesc, insa cu aportul neologic care le ofera o dignitate izvorata din fiinta istorica a Ardealului". Si s-ar cuveni ca Academia Romana sa sprijine editarea acestei mari opere de limba, dupa aceea a lui Petru Pavel Aron. "Cu atat mai mult cu cat activitatea stiintifica a carturarului blajean, in anii sai de culme, a fost integrata vietii Academiei Romane in perioada entuziasta dar grea a inceputurilor". Tot de la scoala blajeana a ramas si manuscrisul biblic al lui Victor Smiggelschi, asteptand si el "mila posteritatii".
Mare dascal al romanimii
La noi, scria Mircea Vulcanescu, se intampla ca pornesti din realitate si ajungi in legenda. Asa s-a intamplat si cu Timotei Cipariu; Ion Brad, nascut si el in Panade a povestit cum in sat se spune copiilor sa "invatati si sa va purtati frumos... ca altfel va vede Chimoftei Tapar (asa i se pronunta numele) din ceruri si se supara pe voi". Pasiunea lui T. Cipariu pentru carte si biblioteca, venita de la inaintasi, avea sa se transmita si a dat viata unui crez de viata, unind in timp pe Ionochentie Micu Clain, T. Cipariu si Lucian Blaga, care a redactat paginile despre iluminismul transilvanean in biblioteca lui Cipariu. Este un fel exemplar de fi contemporani intru spirit cu toti cei care raman pentru de-a pururi inaintea noastra, pentru ca intelegandu-si timpul l-au depasit intru dainuire. Spunea T. Cipariu: "Astazi fratilor, natiunile nu exista decat numai prin cultura. Popoarele fara cultura si carora nu le pasa de progresul umanitatii nu se mai numara. Cultura este conditia sine qua non, cultura sau viata sau barbarie si moarte, tertium non datur" Cuvintele au valoare testamentara, cum o au si cele din epitaful pe care si l-a scris singur: "Grijiti, dar, fratilor, timpul cel scurt al vietii/Bine sa-l folositi, caci lung e al mortii repaos".
El, Timotei Cipariu si-a "grijit" cu chibzuinta timpul vietii si, in ciuda fapturii sale fragede, a reusit sa invete si pe urmasi aceasta "grija". Activitatea sa didactica la Gimnaziul din Blaj, acoperind jumatate de secol, din care peste doua decenii ca director, este impresionanta ca daruire si diversitate a preocuparilor intr-un neobosit efort de innoire a scolii. Din comunicarea prezentata de profesorul blajean Ioan Buzasi am inteles ca aproape nimic din ce trebuia educatiei tinerilor nu a scapat preocuparilor sale. Imbogatirea si amplificarea programelor scolare, in care intrau studiul limbii romane si straine, a istoriei, a stiintelor naturii, a matematicii, introducerea asa-numitelor dexteritati (cantul bisericesc, gimnastica, desenul, caligrafia) si chiar purtarea si buna cuviinta a oamenilor, toate se torceau firesc din dragostea si grija pentru dezvoltarea armonioasa a tanarului. Pana sa editeze reviste a dat elevilor sai "Curierul romanesc", a donat carti bibliotecii, a intemeiat muzeul de stiinte naturale, s-a ingrijit de situatia materiala a elevilor ca si de formarea viitorilor dascali. Puterea educatiei morale isi tragea seva din educatia religioasa avand ca ideal "cunoasterea adevarului, virtutii si temerii de Dumnezeu". In tipografia Seminarului, pe care a condus-o 30 de ani, s-au tiparit carti si reviste care si astazi ne-ar putea fi calauze, intelegand cum a fost si a ramas un mare dascal al neamului. Un singur exemplu: scoala are misiunea sa schimbe mentalitatea delasarii, apatiei si inertiei, a caracterului duplicitar, la adapostul unui trecut glorios, pentru ca "fata Europei in zilele noastre se muta infricosat...si in desert vom vrea a ne scuza cu trecutul, ca prezentele ne va da pre fata si vai de noi de ne vom afla mincinosi".
Elogiind viata lui T. Cipariu, Nicolae Iorga, spunea: "in batranetea ca si in tineretea sa, el nu avea nevoie decat de foarte putina odihna, si cei care l-au cunoscut stiu sa spuie despre usurinta cu care trecea de mai multe ori pe noapte de la intunericul somnului la lumina cetirilor de invatamant si frumusete, in odaia unde lampa - ca un simbol - nu se stingea niciodata". Chiar daca scrierile lui au fost depasite de vreme, spiritul sau luminos fi-va mereu in constiinta noastra.