Reorganizarea echipei reprezentantilor diplomatici ai Romaniei, in cadrul misiunilor tarii noastre pe mai multe meridiane, reprezinta un subiect de mare interes, atat pentru mass-media, cat si pentru opinia publica. Minisrul de Externe al Romaniei, Mihai Razvan Ungureanu a acordat un interviu pe aceasta tema agentiei Rompres. Ziarul ZIUA reda fragmente din acest interviu;
Domnule ministru, despre cate cazuri este vorba in ceea ce priveste rechemarea unor functionari diplomatici la post si care ar fi motivatia pentru care numele acestora nu sunt facute publice?
Motivatia pentru care numele nu sunt facute publice e limpede, in opinia mea - tine de o atitudine fireasca de decenta fata de Ministerul Afacerilor Externe (MAE). (...) Noi nu vorbim aici despre sanctionari si nici de o chirurgie politica, noi vorbim de repunerea in drepturile firesti a unui proces normal, asteptat, care este logic din punct de vedere institutional, de reintinerire a personalului. (...)Nu vorbim de o explozie de decizii aberante si nu ne referim nicicum la extrageri bruste din mediul ambasadorial sau din mediul diplomatic, din reprezentarea noastra externa, a unor segmente importante de personal. O asemenea procedura cu totul neobisnuita ar duce la destabilizarea intregii institutii.
Nu-mi imaginez ca exista un angajat in tara asta, care, in cazul in care iese la pensie - pensionarea fiind un proces normal, nu vorbim de o nastere cu complicatii -, doreste sa isi vada numele expus in ziar fara motiv. Cu alte cuvinte, noi transformam normalitatea intr-un spectacol. Excesul acesta de curiozitate, care genereaza indecenta, mie mi se pare trist si nu vreau sa fiu eu cel care sa ii dea combustibil.
Despre cate persoane este vorba, totusi?
Facem un asemenea calcul in momentul de fata. Dorinta noastra este ca, pana la sfarsitul lunii martie, sa putem conta pe minimum 40 de locuri disponibile pentru concursurile de admitere in MAE.
Desprinderea de generalizarea excesiva
Nu va simtiti totusi intr-o pozitie ingrata, pentru ca forurile europene critica actualul guvern pe tema coruptiei, desi este instalat de putin timp.
Pe mine nu ma deranjeaza referinta la coruptie, catusi de putin.
Pentru ca am vazut reactia presedintelui Basescu in acest sens...
Da, are o reactie absolut legitima, pentru ca incercam sa despartim genul de specie, cum se spune in logica, incercam sa despartim generalizarea excesiva de faptul propriu-zis. (...) Nu ma deranjeaza ca se afirma ca este o tara in care exista coruptie, dar mai niciodata nu a existat atata delicatete din partea unui executiv care nu spune "Ia uitati ce greu ne-a fost!" si care, dimpotriva, evoca apasat elementele de continuitate politica, de intentie administrativa dintre cei care au avut puterea inainte si noi. Aceasta nu inseamna ca nu vom sanctiona coruptia, dar lucrurile bune care au fost facute trebuie continuate si meritele trebuie recunoscute implicit, cate sunt.
Care ar fi interesele Romaniei, in actualul context, in relatia cu SUA, din perspectiva vizitei sefului statului roman la Washington?
Trebuie sa va imaginati ca este ocazia cea mai buna de a discuta aplicat, pe mizele noastre esentiale de politica externa cu chiar centrul generator al politicii externe americane. In al doilea rand, discutam modalitati de adecvare a intereselor noastre nationale pe interesele globale ale politicii externe americane, iar aceasta adecvare are nevoie si de acorduri fine, tot asa cum e nevoie de o pozitionare geografica propriu-zisa. Vom vorbi cu certitudine despre angajamentele noastre politice in desfasurare - Afganistan, Irak. Nu vad ce ne-ar impiedica sa ne referim la Alianta Nord-Atlantica si la valoarea adaugata a Romaniei in Alianta. As vrea sa va spun aici ca noi nu suntem impacati cu ideea ca Romania este un membru al Aliantei Nord-Atlantice - punct. Trebuie sa fie un membru care aduce ceva, care are o oferta, care se defineste prin diferenta specifica fata de alti membri ai Aliantei Nord-Atlantice.
Un dialog cu SUA real, direct si continuu
Relatia privilegiata cu SUA pe aria securitatii nu defavorizeaza viitoarea contributie a Romaniei la politica de securitate comuna a UE?
Cel putin in momentul acesta, nu ne punem problema, dar nu va ascund ca este o tema de reflectie, este un subiect de gandire. Noi preferam sa credem ca, data fiind natura insasi a pozitiei noastre geostrategice, aici se suprapun interese si ca noi nu suntem in situatia de a disjunge. Nu este insa mai putin adevarat ca ralierea noastra la politica europeana de securitate si aparare va determina anume gesturi in consens cu decizia celorlalte state membre ale UE. Vizita presedintelui si promisiunea de a intretine un dialog real, direct si continuu, fara sincopa si fara miscari imprevizibile cu UE ne arata ca asta se intelege peste tot. Ca va veni un moment cand statele membre ale UE nu vor avea optiune, vor avea vot, vor avea capacitate critica, dar nu vor avea optiune in sensul profund al cuvantului. Acolo va fi raliere la o pozitie a majoritatii intr-o formula politica de dimensiuni continentale, care are ca mecanism de functionare si ca ratiune de existenta democratia insasi. Pana la acel moment nu ne punem problema cu atata acuitate, suntem orisicum in rima cu temele majore ale PESC. Una dintre ele priveste vecinatatea si aici cred ca tocmai contributia romaneasca adauga substanta, pe langa cea poloneza, pe langa cea ungara, pe planurile de actiune generate de Bruxelles catre Kiev si Chisinau. In acele capitole care se refera la cooperarea transfrontaliera noi nu avem cum sa nu fim prezenti. Or, pe acest exemplu clar, nu suntem convergenti in intentie? Ba da. Nu suntem convergenti si in politica propriu-zisa a gestului? Ba da. Intr-o asemenea economie de interese nu putem fi decat solidari. (D.E.)