12 Februarie 2005
Numai un suflet curat poate sa scrie poezie; ''un templier fara voie, paznic al clipei ce se topeste de dorul sagetii''. ''Un om la capatul sufletului'', ''un om care-nvata sa taca'', ochi in ochi cu clipa in care isi topeste gandul si nemurirea si i
Numai un suflet curat poate sa scrie poezie; ''un templier fara voie, paznic al clipei ce se topeste de dorul sagetii''. ''Un om la capatul sufletului'', ''un om care-nvata sa taca'', ochi in ochi cu clipa in care isi topeste gandul si nemurirea si in care isi ascunde bucuria de a putea rosti. Despre vesmantul ambrei, despre oglinzi masluite in care livezile mor, despre pomii ruginiti de intristare, despre poarta ce duce spre Cantec sau despre rugul consoanelor pedepsite sa taca. Autorul ''cantarilor'', indelung poposind la cumpana verbului, este Theodor Rapan, poetul care incearca sa ne convinga, in ''Postalionul de seara'' (File din jurnalul unui heruvim), ca poezia nu a murit. Volumul, aparut la Editura Semne, este ilustrat cu desenele lui Damian Petrescu.

Despre autor:

Curierul National

Sursa: Curierul National

Abonează-te pe

Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.