"Vanzatoarea s-a purtat urat cu mine"

Ma numesc Nicoleta P., sunt studenta in anul II la o scoala particulara. Eu locuiesc la tara si provin dintr-o familie modesta. Tatal meu lucreaza ca paznic la o firma, iar mama mea se ocupa cu agricultura. Bani sunt doar cat de cat sa traim si totuti parintii mei prin eforturi foarte mari au reusit sa stranga cele 12 milioane pentru a-mi plati scoala si pentru a-mi asigura transportul la scoala in Bucuresti.
Faptul ca sunt de la tara si ca provin dintr-o familie modesta nu inseamna ca trebuie sa fiu luata in ras de ceilalti.
Eu nu am bani si nu-mi pot cumpara haine, nu pot fi aranjata si imbracata cum sunt colegele mele. Eu port haine invechite si incaltaminte rupta, dar sa stiti ca eu sunt fericita si traiesc cu speranta in suflet ca intr-o zi voi avea si eu ce-mi doresc, ca voi reusi prin fortele mele sa castig destul incat sa-mi pot rasplati parintii.
Zilele trecute am intrat intr-un magazin din Bucuresti si m-am oprit in fata unui raion cu haine. La un moment dat vanzatoarea m-a intrebat daca doresc ceva, persoana de langa vanzatoare a raspuns: "E, se uita si ea, tu nu vezi ca nu are bani sa cumpere?". Acest lucru m-a jignit foarte tare, credeti-ma ca am izbucnit in plans.
De ce sunt unii oameni asa de rai? De ce rad de oamenii saraci? Sa stiti ca si eu imi doresc foarte multe lucruri, dar nu am bani si m-am impacat cu gandul.
Visez si eu sa am haine noi si frumoase, sa merg la scoala imbracata frumos.
Nu v-am scris pentru a va cere ceva, ci pentru a va ruga sa publicati mesajul meu adresat tuturor celor care au o situatie materiala buna. Va rog din suflet, nu mai jigniti oamenii saraci si imbracati urat. Ar trebui sa-i ajutati, iar daca nu puteti, macar zambiti-le si vorbiti-le frumos pentru ca si ei sunt oameni.
Nicoleta P., Giurgiu

---

Despre autor: