Dintr-un anumit punct de vedere, este mai usor sa guvernezi in 2005 decat cu cinci sau cu zece ani in urma. Din alte puncte de vedere, este mult mai greu.
Este, cu siguranta, mai usor sa guvernezi acum decat in celelalte perioade ale tranzitiei
Dintr-un anumit punct de vedere, este mai usor sa guvernezi in 2005 decat cu cinci sau cu zece ani in urma. Din alte puncte de vedere, este mult mai greu.
Este, cu siguranta, mai usor sa guvernezi acum decat in celelalte perioade ale tranzitiei pentru ca procesul de macrostabilizare economica pare a fi un fapt implinit. Este mai facil sa guvernezi atunci cand cresterea economica se continua de la an la an si ofera resurse suplimentare. De asemenea, atunci cand scaderea inflatiei la limite rezonabile si controlabile ofera predictibilitate mediului economic, permitand utilizarea unor instrumente de colectare, cum ar fi titlurile de stat, cu perioade mai indelungate de maturitate. Riscul inducerii socurilor in economie este mult mai redus cata vreme preturile controlate sunt tot mai putine, piata valutara s-a normalizat iar supravegherea pietelor financiare este mult mai riguroasa.
Si totusi, din multe alte puncte de vedere, este mai greu sa guvernezi acum decat inainte. Si, asta, mai ales pentru ca o seama de instrumente de politica economica utilizate in trecut, uneori in exces, nu mai pot fi utilizate in prezent si vor fi cu atat mai putin utilizabile in viitor. Numeroase cai de reglare conjuncturala si, e drept, cu costuri ridicate pe termen mediu nu mai sunt posibile. Economia de piata nu extinde, ci restrange posibilitatile de manevra ale guvernului. Ca sa nu mai vorbim ca, la toate acestea se adauga si constrangerile ce decurg din procesul de integrare europeana.
Iata, de pilda, deficitul bugetar. El a fost folosit adesea de guvern pentru a compensa reducerea veniturilor bugetare, nivelul ridicat de arierate si costurile populismului. Au fost ani cand deficitul bugetar a ajuns chiar la 5-6% din PIB. Asa ceva nu mai e posibil astazi, cand deficitul bugetar a ajuns la 1,5% din PIB si isi continua tendinta de scadere.
Un alt instrument de politica economica utilizat in trecut si tot mai putin utilizabil in prezent este resursa oferita de veniturile din privatizare. Si asta din doua motive. Intai, pentru ca, potrivit legii, veniturile din privatizare nu mai sunt venituri la bugetul statului, nemaiputand influenta deficitul bugetar, ci pot fi folosite numai pentru plata datoriei publice. Si, in al doilea rand, pentru ca ele se diminueaza, urmand, intr-un an-doi, sa se situeze la cote neglijabile.
O alta posibilitate a statului de a interveni pentru atenuarea unor posibile dezechilibre a fost multa vreme capitolul de subventii si transferuri bugetare. Conformarea legislatiei ajutorului de stat la acquis-ul comunitar, obligativitatea notificarii si a incadrarii in limitele cerute de Uniunea Europeana vor reduce substantial aceasta posibilitate de manevra a guvernului. Tot astfel, individualizarea ca atare a unor fonduri, cum ar fi fondul de asigurari sociale de sanatate, precum si desfiintarea unui numar important de fonduri speciale reduc posibilitatea guvernului de a muta banii de colo-colo si a-si mai carpi gaurile bugetare.
Cea mai spectaculoasa dintre mutatiile produse in spectrul marjelor de manevra se opereaza in domeniul politicii monetare si valutare. Multa vreme, cursul de schimb a fost utilizat ca un instrument agresiv de politica monetara fiind, in unele perioade, prin supraevaluarea leului, chiar o forma de subventionare mascata a consumului populatiei. Modul in care functioneaza astazi piata valutara exclude utilizarea ei sistematica in astfel de scopuri.
Reducerea inflatiei face ca nici dobanda bancara sa nu mai poata fi manevrata ca un instrument de reglare a masei monetare. Iar liberalizarea contului de capital insotita, pe parcursul urmatorilor ani, de intrarea pe culoarul euro, va diminua tot mai mult capacitatea de influentare a inflatiei si a cursului de schimb prin politici administrative.
Interventia statului prin crearea unor facilitati de tipul zonelor defavorizate sau al zonelor economice libere este, practic, anihilata. Tot astfel, capacitatea sa de a utiliza parghia arieratelor, a deficitelor cvasifiscale pentru a intretine sectoare neperformante, dar generoase din punct de vedere electoral.
Suntem intr-un punct crucial al filosofiei actului de guvernare. Perioada 2004-2008 inseamna abandonarea guvernarii ca interventionism si utilizarea guvernarii ca management. Este cea mai mare provocare cu care se confrunta vreun guvern din 1990 si pana in prezent.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.