Pana la sfarsitul anilor '90, in Romania existau cinci fabrici mari de conserve si preparate din peste, la Tulcea, Constanta, Braila, Galati si Bucuresti, care asigurau intregul consum intern si furnizau mari cantitati la export. La Jurilovca exista doar o sectie veche de prelucrare a pestelui, mai exact de portionare si congelare. Rand pe rand, cele cinci fabrici au fost inchise, majoritatea intrand in faliment. La Caracal, un investitor care, dupa Revolutie, a preluat fabrica de conserve de legume, a deschis si o linie de conserve de peste, incercand sa profite de golul creat pe piata prin disparitia fostilor producatori, dar nu a reusit s-o faca rentabila si la scurt timp a inchis-o.

La randul ei, flota de pescuit oceanic, cu cele 40 de nave care aprovizionau fabricile de conserve, a disparut dupa 1990. Nu au supravietuit nici macar navele, moderne la acea data, care aveau la bord linii tehnologice de prelucrare si conservare, adevarate fabrici plutitoare de conserve si preparate din peste. Este greu de spus azi daca disparitia flotei de pescuit oceanic a condus la declinul fabricilor de prelucrare si conservare a pestelui, sau, dimpotriva, declinul fabricilor a condus la degradarea si disparitia vaselor de pescuit. Doar un lucru este cert: ca si in cazul altor alimente de baza, cum este de exemplu carnea de pasare, industria romaneasca a fost pusa pe butuci de importurile masive de produse alimentare, multe de proasta calitate, dar avand un mare avantaj: erau mult mai ieftine decat produsele romanesti.