Institutul Cultural Roman a luat act de motivatiile expuse in demisia domnului Radu Portocala din functia de director al ICR Paris si considera necesare urmatoarele precizari. Contrar celor afirmate de dl Portocala, nu au existat semnale anterioare ca relatiile dintre ICR si ICR Paris nu ar functiona in parametri normali. In aceste conditii, ICR apreciaza drept nepotrivita si contrara oricaror uzante institutionale demisia prin presa a domnului Radu Portocala.

Procedurile "birocratice" incriminate in demisie nu sunt imputabile ICR-ului. Ele provin din prevederile legale referitoare la functionarea institutiilor publice. Este vorba despre Legea 337/2006 (pentru aprobarea Ordonantei de urgenta nr. 34/2006 privind atribuirea contractului de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii) si din normele de aplicare ale acestui act normativ (aprobate prin Hotararea de Guvern 925/2006). Constrangerile sunt identice pentru toate institutele culturale romane din strainatate si erau aceleasi in momentul inceperii mandatului d-lui Portocala.

Chiar daca actualul cadru legal poate fi pus in discutie — si el a fost pus, in repetate rinduri, de catre conducerea ICR —, exista suficiente exemple de performante notabile (Londra, New York, Stockholm, Tel Aviv). Ele sunt exemple eclatante ca invocarea constrangerilor birocratice ca stavila in calea "vointei de reforma" denota, in cel mai bun caz, incapacitatea de adaptare la rigorile functionarii institutionale. In privinta angajarii referentilor la institutele culturale romane din strainatate, amintim ca, la initiativa ICR, in luna februarie 2006, aceasta s-a facut pentru prima oara printr-un concurs public. Directorii institutelor au fost invitati in mod expres sa participe la interviuri. Domnul Radu Portocala nu s-a numarat printre cei care au dat curs acestei invitatii.

Citeste si:

Dubla subordonare (MAE - ICR) a institutelor din strainatate, la care face referire domnul Radu Portocala, nu este considerata o formula fericita nici de actuala conducere a Institutul Cultural Roman. Rezolvarea acestei situatii depinde, insa, de concursul altor institutii ale statului, care, spre deosebire de ICR, au dreptul de initiativa legislativa. In acest context, nu putem sa nu notam o inconsistenta flagranta in expunerea motivatiilor demisiei: deplangand implicarea Institutului Cultural Roman in functionarea ICR Paris, semnatarul aduce ca argument faptul ca Ambasada Romaniei (aflata in subordinea MAE) continua sa organizeze, pe cont propriu, actiuni culturale.

In ce priveste contractul calificat de domnul Portocala ca "scandalos", precizam ca este vorba despre publicarea, la prestigioasa editura franceza Somogy, renumita in intreaga lume pentru calitatea publicatiilor sale, a volumului "Pitoresc si melancolie", de Andrei Plesu. Finantarea face parte din Programul de traducere a autorilor romani in limbi straine, necunoscut, se pare, d-lui Portocala, lansat in toamna anului 2005 si derulat in conditii de transparenta deplina. Titlul in cauza se numara printre cele 20 selectate de un juriu de specialisti independenti, alcatuit in urma consultarii deschise cu personalitati culturale si redactiile revistelor de cultura. In perioada 2005-2006, intervalul in care domnul Portocala a "testat", conform propriei formulari, "posibilitatea de a reforma" ICR Paris, Institutul Cultural Roman a initiat primul pachet de programe nationale coerente pentru sustinerea traducerilor din autori romani, programe orientate astfel incat selectia sa apartina editorilor straini; a extins reteaua de institute culturale romane din strainatate si a dinamizat activitatea unora dintre cele deja existente; a lansat Programul Cantemir, primul cadru de finantare pentru proiecte culturale destinate publicului strain.

Nu in ultimul rand, a pus in practica o evaluare transparenta a conducerilor institutelor culturale romane din afara tarii, conform unor indicatori de performanta (mentionam ca in evaluarea orientativa din luna mai a.c., domnul Portocala a obtinut calificativul "satisfacator"). Consideram ca aceste lucruri reprezinta un raspuns elocvent la afirmatiile cuprinse in demisia domnului Radu Portocala. Serviciul de Presa al ICR