Inca de la inceputul preluarii mandatului, domnul ministru a facut aprecieri si generalizari cu privire la activitatea medicala si personalul medical, care ating demnitatea si realitatea vietii medicale din Romania si aduc, astfel, prejudicii celor care, intelegandu-si vocatia, accepta sa isi exercite meseria in conditii care s-au dovedit inacceptabile in alte branse. Am considerat ca nu este oportun sa luam pozitie la acel moment lasand timpul si justitia sa arbitreze. Din pacate, sub pretextul efectuarii unei necesare reforme in activitatea medicala, domnul ministru a persistat cu obstinatie intr-un lung sir de erori.

In primul rand a eludat sistematic una dintre cauzele principale ale problemelor activitatilor sanitare: subfinantarea cronica, sub limita critica a sistemului. In al doilea rand, reforma propusa de domnia sa, care se prezinta mai degraba ca o cosmetizare a unor idei si norme deja existente sau propuse, nu sugereaza nici o solutie concreta cu privire la finantarea diferitelor strategii si tactici propuse.

Poate ceea ce este cel mai socant este faptul ca unele din masurile preconizate dovedesc o profunda ignorare a particularitatilor practicii medicale nationale si internationale si, mai grav, vin in contradictie cu principii constitutionale si norme legale in vigoare. Domnul ministru inventeaza incompatibilitati care puse in aplicare risca sa destabilizeze ireversibil un sistem si asa subrezit. Domnul ministru uita unul din atuurile importante si traditionale ale medicinei romanesti care au permis supravietuirea in conditii dificile, dar nu mai dificile decat cele create de insusi autorul reformei: este vorba de simbioza dintre activitatea de ingrijire a pacientului si invatamantul medical. De altfel, nicaieri in lume nu se desparte in practica medicala activitatea didactica de cea de ingrijire a bolnavului.

Citeste si:

In spitalele clinice, seful de sectie nu este doar gestionarul activitatii administative din respectiva sectie, dar si forul de referinta metodologica pentru activitatea profesionala. De aceea, aceasta atributie revine, in orice spital clinic din lume, profesorului. A disjunge activitatea didactica de cea medicala si de cea de coordonare a unitatilor profesionale de specialitate, reprezentate de sectia medicala, nu numai ca duce la o bagatelizare si ignorare a profilului cadrului didactic medical, dar este si sursa posibila a unor severe disfunctionalitati la nivel national.

In acelasi registru al falselor incompatibilitati, venite in contradictie cu drepturile constitutionale de munca si asociere, ni se par extrem de periculoase inventarea unor conflicte de interese ale celor cu functii de raspundere in gestionarea unitatilor spitalicesti prin practicarea meseriei de medic sau prin pozitii de raspundere in asociatii profesionale (cum ar fi Colegiul Medicilor sau Societatile stiintifice). In nici un fel, nici logic si nici legal, un ordonator de credite nu implica, exclusiv prin aceasta calitate, o incompatibilitate cu pozitia de sef de sectie clinica. Despartirea artificiala a factorilor de raspundere administrativa, medicala si didactica in cadrul unei activitati care implica coerenta si unitate, cum este activitatea medicala, nu va avea drept consecinta nici economia si nici transparenta, ci dimpotriva, crearea unui sistem greoi, birocratic, nonfunctional si deci neviabil.

Pe langa problemele principiale, pachetul de masuri propuse pentru asa-zisa reforma mai pacatuieste si prin incoerenta logica si lipsa unor norme precise de aplicare. Rezultatul este elaborarea unor interminabile adende si ordine ministeriale de corectare care nu fac decat sa sporeasca incoerenta, neclaritatea si deseori lipsa de pertinenta a pachetului de legi propus. Si, poate, ar merita incheiat cu un ultim "mic amanunt": in ciuda unei importante manipulari mediatice, nimic din continutul pachetului de legi al reformei nu sugereaza beneficiul real de care se va bucura "obiectul" actului medical - pacientul. Intreaga reforma se rezuma, astfel, la un steril exercitiu administrativ. In acest fel conceputa, "reforma" se indreapta sigur doar catre premisele initierii unei contrareforme.