Atunci, mecanismul interior al mintii a tradat-o si a impins-o, nedrept, la gestul extrem. Corina Darie, in varsta de 27 de ani, nu a mai rezistat presiunii imense care a coplesit-o in ani de cautari febrile si, ingenunchiata de o soarta mult prea dura pentru ea, a ales moartea. Sute de oameni asteaptau, ieri, insirati dealungul peronului aglomerat ca trenul sa ajunga in statia de metrou Iancului.

E ora 9.31 cand Corina, o tanara bruneta de statura medie, imbracata modern, dar care nu iese cu nimic in evidenta fata de cei din jur, trece de casele de bilete si, cu pasi egali, se strecoara printre cei care stau in asteptarea trenului. Nimeni nu are cum sa stie, sa banuiasca macar, ca in sufletul chinuit si incarcat de probleme al fetei se da o lupta crunta din care, nu peste mult timp, moartea va birui si o va rapi pe vecie acestei lumi.

Inainte de a-si urma chemarea stranie careia nu i-a putut rezista, Corina se opreste o clipa la marginea sinelor, fixeaza in treacat ceasul electronic al statiei, ca si cum secundele ce vor urma ar fi cruciale, dupa care pasii o poarta, parca fara voia ei, pe ultimul drum, in tunelul in care isi va gasi brutal sfarsitul. A murit singura, in lumina palida a farurilor galbene ale trenului, sub ochii ingroziti ai mecanicilor care vor purta in memorie imaginea de nesters a tinerei care, linistita, si-a pus capul pe sine in fata rotilor sarpelui metalic.

Citeste si:

Parca la un semn, furnicarul uman de pe peroanele de la metrou s-a pus in miscare. Anunturile facute prin statia radio despre sinuciderea din tunel si paralizarea circulatiei au declansat nebunia in subteran. Sute de oameni au navalit spre iesiri pentru a prinde, cu noroc, un taxi, iar cei care au ramas acolo s-au resemnat cu o asteptare de cateva ore in care metroul a circulat doar pe o singura linie. Ca o ironie a sortii, Valentina, mama Corinei, tanara care a pus in talerele balantei propria viata si, pana la urma, un amarat de post la o banca la care a ravnit cativa ani, era tot la metrou, la doar o statie departare.

Acolo, in subteran, femeia a simtit ceva. Ceva nu si-a putut explica, insa. A simtit ca fiica ei nu mai e, ca s-a intamplat ceva groaznic, dar chiar si atunci cand circulatia trenurilor s-a oprit complet a refuzat sa se duca sa vada cine este amaratul decapitat de tren. S-a dus in schimb la medicul unde fata ei, un copil care s-a dedicat invataturii, facea de ceva vreme terapie prin pictura pentru a putea sa lupte cu depresia in care cazuse din cauza sirului interminabil de esecuri.

Corina nu va mai ajunge niciodata in fata sevaletului si a penelului, singurele ei arme impotriva bolii care o macina. Cand am batut la usa apartamentului familiei Darie, situat intr-un bloc din cartierul bucurestean Iancului, politia nu ajunsese acolo. Noi, ziaristii i-am dat, intr-un fel, vestea. Femeia, angajata, ca si sotul ei, la o banca din Capitala nu fusese anuntata de nimeni pana la acea ora despre tragedia care a lovit-o necrutator. Cand am plecat din cochetul apartament, femeia inca mai astepta vesti de la Elena, celalalt copil al sotilor Darie, plecata sa afle cate ceva despre moartea celei care si-a luat viata pentru un loc de munca.