Poarta nume sonore, de povesti celebre, sunt incurajator de subtirele, caci nu le-au mai ramas decat cateva randuri la fiecare dupa prescurtarea si rescrierea cu autor necunoscut, si ademenesc parintii sa le cumpere, scotand din povestea originala orice urma de violenta care ar putea afecta o educatie civilizat-moderna. Au frumusetea nesarata perfecta, in lumea larga raspandita a papusilor Ken si Barbie, si, ca niste organisme modificate genetic, povestile prescurtate sau repovestite scapa micii cititori de imperfectiunile variantei originale: povara asteptarii unui final fericit sau, si mai rau, a unui final nefericit sau scriitura intr-o limba demodata, cu plictisitoare si de neinteles arhaisme.

Sunt abominabile sau niste orori, care ocupa un loc necuvenit in literatura pentru copii, e parerea lui Dan Dobos, autor al trilogiei fantasy „Abatia“, dar si al unei carti pentru copii, „Ghicitori despre toate cele“: „Daca printre autorii acestor povesti care sunt acum prescurtate si repovestite s-ar afla mai multi autori in viata, ei ar putea protesta la aceste acte de mutilare, dar asa, cine? Cele mai multe sunt traduceri, si proaste pe deasupra, iar in lipsa unei literaturi romanesti pentru copii, caci foarte putini scriitori romani au scris pentru copii, de locul lasat gol de lipsa lor de apetenta profita editurile cu traduceri“.

Piata cartilor pentru copii nu-i o punguta cu doi bani, ci una doldora de aur, iar fiecare editura ar vrea sa-si bage o mana cat mai lunga in ea. „Industria cartii pentru copii e mai salbatica decat altele, iar daca la produsele alimentare mai ai un Minister al Sanatatii, UE sau mai ies oameni in strada sa protesteze, pentru uratenia cuvantului scris cine sa o faca?

Citeste si:

Cartile cu povesti si opere prescurtate sau repovestite se vand foarte bine, nu poti sa ceri editurilor care le publica sa faca inalte acte de cultura, caci oamenii se indreapta spre profit. Dar din povestile rezumate drastic se scoate exact seva literaturii, ramane doar actiunea in dauna a ceea ce face deliciul oricarui cititor, maiestria povestitorului“, spune Dan Dobos.

Scriitori romani, continua el, care sa se coboare din Olimpul subiectelor grele de sensuri, demne de o elita intelectuala, si sa se joace cu cea mai mare seriozitate scriind pentru copii sunt prea putini in ultimii 50 de ani: „La noi, scriitorii vor sa intre direct in istoria literaturii, nu sa scrie povesti. Trebuie sa scrii de comunism sau dezbracaciuni ca sa fii luat in serios, autorii de literatura pentru copii sunt priviti ca niste ciudatenii“. Sa scrii pentru copii e cel mai anevoios, ei sunt cei mai pretentiosi cititori, pe care daca nu i-ai fermecat din primele doua pagini, te lasa mut, nu mai ai in fata cui sa-ti depeni povestea si pleaca iute sa caute in paginile altei carti intamplarile zdrobitor de interesante pe care n-ai fost in stare sa li le se spui tu.