Comisia de la Bruxelles, Parlamentul European, vor studia cu deferenta si rigoarea formate in sute de ani de cultura politica, specimenele pe care le vom desemna noi, sa ne reprezinte. Treizecisicinci de oameni vor trebui sa reprezinte un popor de douazecisidoua de milioane. O responsabilitate covarsitoare! Atat pentru cei care vor deveni europarlamentari cat si pentru noi, purtatorii de stampila cu insemnul “votat”. O responsabilitate extrema atat pentru partidele politice cat si pentru mass-media.

Romania, Romania politicienilor, Romania patronilor, Romania ziaristilor, Romania cetatenilor care-si petrec uneori concedii in strainatate, Romania celor care nu ies din orasul natal, dar asteapta un trai mai bun, nu are decat o sansa. Cea de a fi o prezenta utila, decenta, documentata, responsabila, eleganta, in efortul european comun, de cancelarie, care incearca sa readuca “batranului continent” stralucirea de odinioara. Daca o dam in bara e clar. Daca un X sau un Y o sa inceapa sa dezarticuleze engleza, franceza sau germana in Hemiciclu, sau daca o sa inceapa sa se dea de-a dura pe panta subiectelor prohibite, fie ele rasiste, naziste sau comuniste, discriminatorii din punct de vedere al religiei sau orientarii sexuale, am rezolvat-o. Nu ne mai trebuie targuri de turism, pliante sau firme de PR specializate in promovarea brandingului de tara. La fel, daca vom fi o prezenta stearsa, anosta, umila - Doamne fereste! - din care sa lipseasca tusa distincta a specificului national, istoria previzibila pentru cei care astazi suntem in viata, ne va rezerva locul de la strapontina.

Cred in capacitatea de discernamant, in maturitatea politica electiva, a votantilor din Romania. Cred ca cei 17 ani de democratie care au trecut, au reprezentat suficiente traume, pentru ca pe 25 noiembrie majorii Romaniei sa aiba intelepciunea de a alege ceea ce ii reprezinta cu adevarat. De un lucru mi-e frica. De oferta care li se va face. Mi-e teama ca pornind de la premiza “exilului la Bruxelles” decidentii politici ii vor desemna in capitala Europei pe condamnatii partidului. Stiu sa aleg intre mai multe tipuri de produse. Am discernamantul de a face un raport pret calitate sau nevoie pret, fie ca ar fi vorba despre cafea, pantofi, haine sau mancare. Dar daca ACUM mi se impune sa cumpar ceva, aleg din oferta pe care o am in fata. In dilema reprezentata de capacitatea de a alege si oferta propriu-zisa, ma indoiesc de cea din urma. Cred cu mult mai multa convingere in dorinta si putinta romanilor de a-si desemna reprezentantii in Europa, decat in buna-intentie a celor care fac oferte politice pe aceasta tema.

Electoratul e scuzat din principiu, e suveran. De aceea are intotdeauna dreptate. Mi-e teama insa ca ar putea fi consiliat prost. Ca i-ar putea fi indusa, in mod pervers, prin suprapunerea unor teme electorale, ideea ca europarlamentarele nu reprezinta o miza adevarata. Ca de fapt decizia de a trimite niste oameni la Bruxelles inseamna un verdict de exilare. Cand de fapt urmeaza sa alegem vreo cateva zeci de presedinti ai Romaniei.