Ultimele evenimente din Italia au demonstrat, daca mai era nevoie, incapacitatea celor care conduc azi Romania de a gestiona o situatie si de a oferi solutii. Se mai vorbeste, la ora actuala, la modul serios despre strategii, politici publice, efectele integrarii care se vor rasfrange asupra populatiei, migratie, subdezvoltare culturala ori de imaginea proasta a tarii noastre pe plan extern...? Societatea moderna se confrunta cu o diversitate de probleme complexe care au nevoie de raspunsuri si acestea n-au cum sa fie simple si nici prezentate simplist. Iar universul politic, ca spectacol, nu reprezinta decat insolvabilitatea unor politicieni care nu cunosc Romania reala ori sunt nepasatori la nevoile cotidiene si se folosesc doar de perceptiile negative ale cetatenilor asupra anumitor probleme pentru a-si mari capitalul electoral. In aceste conditii, pentru ce si pentru cine vom vota a devenit o intrebare foarte grea. Pe de o parte, avem partidele de dreapta care si-au aratat limitele si ineficienta, atat ca proiect, viziune, cat si capital uman, avem un presedinte cu pretenta ca stie tot si ca numai el are dreptate... si mai ales drepturi si avem un si un partid de stanga - PSD care a dormitat in trei ani de opozitie, tocmai atunci cand trebuia sa fie cel mai activ pe scena politica. Pe de alta parte, avem un electorat care are o structura de stanga, dar care se declara de dreapta. Cetatenii cred in egalitatea de sanse, dreptate si echitate sociala, protectia mediului, protectia sociala, eradicarea saraciei, solidaritate, principii ale Stangii si au nevoie de politicieni care sa-i reprezinte cu adevarat, sa puna in practica valorile enuntate, adica au nevoie de actiuni care sa reflecte declaratiile. Din pacate, partidul care ar fi trebuit sa aiba un mesaj autentic de stanga si sa vina cu un proiect real de modernizare a Romaniei, s-a implicat intr-o lupta politica, care nu era a sa, ajutandu-si mai mult adversarii decat pe sine. Si mai mult decat atat, PSD s-a rupt de propriul electorat, avand ca prioritati luptele de putere interne si nu gasirea unor solutii bazate pe convingeri de stanga, care sa raspunda asteptarilor si nevoilor cetatenilor.

PSD pare a fi si-n cautarea propriei imagini, a liderului reprezentativ, ce poate fi identificat fara dubiu ca fiind o persoana de stanga, nu numai la nivel declarativ, ci si la nivelul convingerilor profunde, al modului de gandire si actiune. O stringenta pentru PSD, tinand cont de faptul ca pana la alegerile prezidentiale din 2009 nu mai este chiar atat de mult timp. O alta prioritate a PSD este atragerea intelectualitatii, categorie sociala neglijata de social-democrati, care fie s-a reorientat inspre doctrina mai zgomotoasa a dreptei, fie s-a resemnat intr-o pasivitate tacuta “obligata” de multe ori de prejudecati ori autoexcluzandu-se saturati de superficialul zonei publice. Preconceptia conform careia in Romania nu prea exista intelectuali simpatizanti ai stangii a fost cultivata cu grija de liderii de opinie mai virulenti ai dreptei, creandu-se un fel de culpabilizare in grup a adeptilor ideilor de stanga. Consecinta unei astfel de abordari agresive afecteaza nu numai PSD, ca partid de stanga, dar si societatea in ansamblul ei, deoarece la ora actuala nu exista proiecte teroretice de promovare a unor valori. Mercantilismul dreptei a simplificat, ba in anumite locuri a anulat scara valorilor, reducand valoarea la material, adica la consum. O societate lipsita de repere morale, de modele umane reale, de idei specifice umanismului este vulnerabila si nu poate crea realitati palpabile pozitive.

In context, PSD sufera de aceleasi tare precum intreaga societate. Aflat la startul europarlamentarelor, partidul pleaca, pentru prima oara in istoria sa, intr-o cursa dinainte pierduta. O cursa pe care din pacate, nu o va pierde doar PSD, ci mai ales electoratul roman, prea vulnerabil in fata valului de iluzii portocalii ori a ideilor conjuncturale promovate de oportunisti, care habar nu au ce inseamna stanga ori dreapta, cum ar fi inconfundabilul Becali.