PUNCTUL PE EI
Romania a pierdut meciul cu selectionata Israelului. Rezultatul nu-mi produce insa trairi de exceptie. Pentru ca intr-un meci de pregatire tabela de marcaj nu furnizeaza neaparat verdicte. Altele sunt argumentele decisive in aprecierea reusitei sau ratarii unei astfel de actiuni. Apreciez, in consecinta, ca rezultatul meciului este doar un bland repros in raport cu nivelul evolutiei tricolorilor. Nu ma las pacalit de linistea pe care selectionerul a afisat-o in declaratiile de dupa meci. Victor Piturca interpreteaza un rol. Are de urmat o strategie care nu-i permite sa fie sincer. Tactul si diplomatia sunt prioritare in resuscitarea echipei care peste cateva luni ne va reprezenta la turneul final al Campionatului European. Nu-i doresc decat sa gaseasca raspunsul potrivit framantarilor care-l bantuie.

Fotbalistii pe care Victor Piturca i-a imprumutat din campionatul intern, cu exceptia lui Bogdan Lobont, au dezamagit. Nu ma asteptam ca ei sa rupa gura targului. Partial functioneaza scuza ca veneau in meci din toiul cantonamentelor. Dar la acest nivel concentrarea si disciplina tactica nu se mai antreneaza. Nicolita nu a mai fost redutabil nici macar la atletism, Goian a ratacit printr-o surprinzatoare nesiguranta, Dica a ratat toate tentativele executiilor de altadata. Iar despre Ovidiu Petre ce sa mai spun? Eliminarea in urma unui gest gratuit, iresponsabil, de o stupiditate maxima nu ramane doar o pedeapsa personala. El a compromis, prin lasarea echipei in zece oameni, chiar scopul actiunii. A ratat propriul antrenament, a anulat sansa pe care ar fi avut-o vreun alt coechipier de a participa la joc, l-a obligat pe antrenor sa schimbe partitura pe care initial si-o propusese. Vorbind despre fotbalistii din campionatul intern nu ne mai pierdem vremea cu analizarea prestatiilor fara nici un fel de semnificatie.

Dintre jucatorii care activeaza in strainatate, Contra si Marica s-au situat clar sub cota mediei. Bifam in dreptul lor doar dezamagire. Cocis a fost surpriza placuta. Note bune pentru Tamas si Chivu. Cu atat mai bune cu cat cei doi au evoluat in vecinatati periculoase. Tamas a suplinit ezitarile lui Goian, in timp ce Chivu a trebuit sa compenseze prin efort suplimentar eliminarea lui Ovidiu Petre. Ceea ce nu s-a intamplat cu Mutu. El a evoluat bine pentru sine, uneori chiar stralucitor, dar mai putin bine pentru echipa. Dorinta exagerata de a se juca singur l-a costat in aprecierea generala. Nu disperam in urma acestui test ratat, dar nici nu ne putem permite sa-l trecem cu vederea.