Demersul presedintelui Basescu de a pleda in fata poporului sarb pentru cauza euro-atlantica mi-a smuls un zambet mirat. Cati dintre urmasii lui Tito or fi auzit de jucatorul nostru prezidential? Ce-l recomanda pentru o astfel de misiune, dincolo de probabilul ucaz primit de la stapanii planetari? Zau daca gasesc vreun raspuns rezonabil, desi mandria patriotica nu m-a parasit definitiv. Chiar asa, imaginati-va ca peste cateva luni presedintele Serbiei ar veni la noi si ne-ar dadaci sa votam intr-un fel anume... Pufniti in ras, nu? Si eu. Fara alonja diplomatica e indicat sa nu te iei prea tare in serios. Nu de alta, dar te umpli de ridicol. De vreme ce timp de aproape patru ani n-ai fost bagat in seama de marii papusari mondiali, nu fa pe liderul zonal taman la Belgrad! Si-n plus, cu cata prietenie ne va privi de acum incolo jumatatea de populatie sarba trecuta in tabara lui Nikolici? Vom ramane de-a pururi, se pare, o insula latina in marea slava. O insula inconjurata de vecini potrivnici. Fiindca Rusia ne ignora rau prevestitor, Bulgaria nu ne scoate din tigani, Ungaria ne priveste ca pe o tara second-hand, Ucraina ne incolteste militar si strategic prin tinutul serpilor, Moldova ne acuza de imperialism agresiv, iar Marea Neagra e balta ruseasca. Din spusele dlui Basescu, pe insulita asta fara slava traiesc puzderie de licurici, mititei si sarmani, vizibili doar in bezna noptii, se stie. Apropo, o mai dura mult noaptea diplomatica a Romaniei?

Uniunea Europeana ne-o zice pe sleau, in noul Raport pritocit la Bruxelles, s-o lasam mai moale cu pomenile electorale. Ce ti-e si cu fandosita asta de Europa? Habar n-are ca pomana se bucura de-o traditie solida si veche aici, la gurile Dunarii. Crescut in cultul pomenii, romanul face si el un ghiseft din mersul la urna. Un mic, o bere, o sticla de ulei sau un kil de zahar, ca tot iese din casa, si nu-i a buna sa se-ntoarca la pruncuti cu mana goala. Si cum toti politicienii sunt asijderea, castiga ala mai larg la punga. Din cand in cand, in anii norocosi, "pomanagiii" capata pensii indexate, tichete moca pe tren si pamant reavan, la pret redus, in cimitire. Sclifositii astia de eurocomisari, ipocriti si demagogi, au tot dreptul sa se supere pe noi: pai, cum dracu' sa priceapa ei ca, la urma urmei, pomana e un comision mai acatarii! Aparent doua culturi diferite, in realitate aceeasi slabiciune omeneasca, insa comisionul bate pomana si d-aia pomanagiii sunt incondeiati intotdeauna in Rapoartele de colonii... Apropo, o mai dura mult noaptea demnitatii romanesti?

Cica societatea civila e roasa de nesomn de cand cu neantizarea voiculesciana a CNSAS-ului de rit vechi si vrea sa sada in Piata Universitatii pana la Pasti. Ramanem un popor iremediabil nostalgic, vasazica. Aleanul mitingului golanilor de la sfarsitul mileniului tocmai savarsit se screme sa praseasca o noua miscare de strada. Militantii acestia extrem de vocali cand e vorba despre interese politice tac malc altfel. Nu-i intereseaza, de pilda, ca satul romanesc n-are nici o scapare din incercuirea la care il silesc saracia si inapoierea. Ori ca orasele mici abia mai gafaie in golgota supravietuirii, sau ca multi copii abandoneaza scoala prematur. Curtea Constitutionala a inchis deocamdata fabrica de produs turnatori si informatori si, de teama somajului, alde Dinescu ameninta cu greva foamei. Speriata de perspectiva imputinarii proteinelor si lipidelor membrilor Colegiului, societatea civila si-a dat intalnire la fantana de la Arhitectura, devenita Fantana Blandianei, de unde spera sa convinga norodul ca decizia celor noua apostoli momiti de diavol e nociva si criptocomunista. "Securitatea a invins din nou!", rabufnesc "militiile spirituale" cu naduf mediatic, uitand ca "Securitatea" nu e invinsa decat de o alta "Securitate". Interna sau externa. Ca, oriunde si oricand, "Securitatea" e mandatata sa manipuleze societatea civila, s-o brutalizeze. Si nici nu exista "Securitati" bune si "Securitati" rele, toate sunt aidoma. Restul e gargara si diversiune. Asmutite mereu impotriva individului si a libertatilor sale, Serviciile Secrete de aiurea controleaza abuziv si nedemocratic societatea civila, pe care, uneori, o transforma in oficina.

Pe langa societatea civila stransa duminica vizavi de Intercontinental (una decrepita si comica din imaginile televizate) au trecut indiferenti platitorii de taxe si impozite, semn ca galceava dosarelor "Securitatii" nu e in stare sa mai emotioneze pe careva. Poate ca prin '90 subiectul ar fi aprins Agora, azi insa gestul e tardiv si rasuflat. Turnatorii si informatorii au avut ragazul reabilitarii civice si politice, iar unii securisti au ales purgatoriul... societatii civile.
Apropo, cat o mai dura noaptea societatii civile in Romania?