Ivanescu ii aduce acum lui Dinescu aceeasi invinuire pe care Securitatea le-o aducea amandurora in urma cu 27 de ani. Informatia ca poetul Cezar Ivanescu, in prezent directorul Editurii Junimea, ar fi colaborat cu Securitatea a facut ceva valuri. Imediat, Ivanescu a reactionat, declarand ca doreste sa dea in judecata atat CNSAS, cat si agentiile de presa ori publicatiile care, citand surse CNSAS, au publicat stirea potrivit careia el ar fi facut politie politica. Declaratia sa e un fel de aflare in treaba, dar mai mult nu o comentam. Cu adevarat interesant este insa faptul ca Cezar Ivanescu il acuza pe Mircea Dinescu ca s-ar fi razbunat pe el pentru ca, la un moment dat, l-a acuzat pe actualul membru al Colegiului CNSAS de faptul ca ar fi responsabil de moartea lui Marin Preda. Si stiti de ce este socanta declaratia lui Ivanescu? Pentru ca si Securitatea il acuza pe Dinescu ca ar fi fost, intr-o oarecare masura, responsabil de moartea lui Preda, impreuna cu mai multi scriitori, printre care ,atentie!, si Cezar Ivanescu.

Bataios si la propriu, si al figurat

Inainte de 1989, Cezar Ivanescu a fost unul dintre cei pe care partidul ii cataloga drept persoane cu gura prea mare. Insa, din documentele publicate pana acum, ne referim in primul rand la cele aparute in Cartea Alba a Securitatii, pe care Ivanescu a invocat-o la un moment dat, nu reiese ca era disident, asa cum chiar el a lasat deunazi sa se inteleaga. Revendicarile sale erau mai degraba economice ori denuntau o cenzura absurda a epocii.
Nu stim cu precizie ce informatii exista la CNSAS legate de o eventuala colaborare a poetului cu politia politica.
Din documentele aflate in arhive si publicate pana in prezent reiese foarte clar doar faptul ca poetul a fost un bataios. Si la propriu, si la figurat. S-a luptat cu indarjire pentru ca opera sa sa fie publicata, fara ca cenzura sa-i mutileze poeziile. Din pacate insa, au fost si momente in care Ivanescu s-a incaierat cu alti scriitori, atunci cand disputele, sa le spunem literare, ajungeau la apogeu. Pe scurt, a impartit in dreapta si-n stanga injuraturi, pumni si picioare. In anii '70, Ivanescu era chiar temut in breasla, iar multi il ocoleau pentru anii de box pe care la active, dar mai ales pentru ca era iute la manie.

O incaierare de pomina

Citeste si:

Rezumandu-ne strict la documentele din arhivele Securitatii publicate pana acum, o asemenea incaierare este consemnata intr-un memoriu al scriitorului Ion Gheorghe catre Conferinta Nationala a Partidului din noiembrie 1987. Printre altele, Gheorghe descrie si o bataie de pomina dintre Dorin Tudoran si Cezar Ivanescu din sediul revistei “Luceafarul”, in care beligerantii ar fi “uzat de rangi de fier” inainte de a fi despartiti de Mircea Dinescu (ASRI, Fond D, dosar nr. 11.287, vol. 7 f. 197-200). In realitate, nu era vorba despre vreo ranga, ci un dispozitiv metalic. Un fel de bratara pe care Ivanescu a folosit-o ca arma in acea incaierare. Faptul ca Cezar Ivanescu era un tip deosebit de vehement, ca sa ne exprimam elegant, reiese si dintr-o declaratie a scriitorului Sorin Titel, din octombrie 1975, aflata de asemenea in arhivele Securitatii. Titel scria ca la una dintre sedintele cenaclului tinut in casa scriitorului Virgil Tanase, Cezar Ivanescu si Mazilescu au avut un schimb dur de replica, ajungandu-se ulterior la injuraturi, doar pentru ca cei doi aveau pareri literare diferite pe marginea unor poezii.

Ivanescu ameninta cu greva foamei

Ceva cu adevarat important s-a petrecut in primavara lui 1986.