Alberto Ongaro amesteca regulile romanului picaresc intr-o poveste cu iz borgesian despre farsele pe care cartea le joaca vietii. „Taverna dogelui Loredan" a aparut la Editura Leda, in traducerea Claudiei Dumitriu.

Intr-o buna zi, un editor venetian cu nume nemtesc, Schultz, gaseste pe dulap, in timp ce cauta spalturile „Istoriei bordelurilor din Venetia", un manuscris bizar, fara titlu si autor si cu paginile aproape roase de vreme. Schultz, fost capitan de marina, locuieste intr-un apartament somptuos din orasul-laguna, impreuna cu un misterios chirias si camarad, caruia i se spune Paso Doble. Atitat de prezenta suspecta a cartii, Schultz incepe s-o rasfoiasca si, pe masura ce intoarce filele, descopera curioase asemanari intre fragmentele de poveste si propria viata.

Acesta e punctul in care Alberto Ongaro, un autor extrem de pretuit in Italia, fixeaza macazul unui roman crescut dintr-o gaselnita pe cit de simpla, pe atit de inspirata: o carte despre un individ care citeste o carte. Alegerea lui Ongaro ii asigura din start doua surse de istorisiri si intrigi: una alimentata de biografia editorului fascinat de manuscrisul necunoscut, alta depozitata chiar intre copertele mucegaite ale romanului aparut de nicaieri sub ochii venetianului. Misteriosul volum pare sa fie scris cindva la sfirsitul secolului al XIX-lea si il are ca erou pe Jacob Flint, un fel de Casanova dintr-un comitat englezesc. Firea nepotolita a tinarului impetuos il azvirle in viltoarea Londrei, in mijlocul unor intimplari cu ilegalisti, dueluri, contrabandisti si femei care aprind pasiuni si provoaca scandaluri. Cavalcada de intimplari aduna toate scenele care fac sarea si piperul romanelor picaresti si istorisirilor de capa si spada: bodegi sordide in care se pun la cale comploturi, urmariri cu cai in ceasuri tirzii si drumuri primejdioase, amoruri ilicite, orase cu splendori si intrigi dejucate.

Viata alerta a aventurierului de la cumpana secolelor aduce insa mult prea mult cu propria biografie a editorului, de unde o intreaga suita de jocuri livresti, ambiguitati si sarade curat borgesiene. Tema dublului si a relatiei halucinante sau nu dintre realitate si fictiune e deja instalata, iar prezenta bizarului Paso Doble sub acelasi acoperis cu editorul Schultz nu face decit s-o reconfirme. Biografia editorului, cu episoade care confirma ceea ce romanul pierdut continea deja, deschide o sclipitoare suita de cugetari pe marginea vietii cartilor si a mecanismelor care le fac sa traiasca: „Si daca as considera pauzele de lectura ale acestei carti", se intreaba editorul, „ca facind parte din carte, ca si cind ar fi in interiorul ei, nu in exterior, create anume nu de cel care citeste, ci de autorul nostru misterios ca sa introduca in carte timpul lui Schultz, tipograf editor?". Romanul lui Ongaru are toate ingredientele din care se pregatesc lecturile de placere: o poveste consistenta, care, desi se ramifica, nu se pierde pina la ultima pagina, parodia care leaga fiecare paragraf, suspans si spectacolul pe care il da de fiecare data halucinantul „pas de deux" dintre carte si viata.

Un romancier cu gust pentru BD-uri Alberto Ongaro este un romancier, jurnalist si scenarist foarte cunoscut in Italia, prieten si colaborator al lui Hugo Pratt, desenatorul celebrei serii de benzi desenate „Corto Maltese". Pina acum a scris sapte romane

si a avut parte de cronici elogioase in „Corriere della Sera", „La Repubblica" si „L’Europeo" . Ongaro locuieste in Venetia, orasul sau natal, dar multa vreme a fost calator in diverse colturi ale lumii.