Dinozaurul tare in dintiMa ia cu un fel de jena

Din cand in cand acest popor din care fac parte ma pune intr-o situatie de jena. Incerc sa-l inteleg si nu reusesc pe de-a-ntregul.
Nu demult am fost foarte surprins sa vad cum o suta de mii de oameni se bulucesc in Piata Unirii sa caste gura la un brad caruia i se aprindeau lumanarile artificiale. O multime densa, strivitoare, fara iesire, navalise din toate cotloanele Bucurestiului, se aglomerase primejdios, pierduse copii, intesase apoi strazi, naboise peste statii de vehicule, incurcase crunt circulatia si isi ingreunase considerabil propria retragere, numai de dragul de a vedea un brad foarte inalt, foarte mecanic si foarte aprins. Cu siguranta ca dincolo de uluiala celor mai multi, si indiferenta amatoare de orice a altor zeci de mii, dincolo de gestul spectacolului cu orice pret, se ascundea si un posibil caracter misterios al bradului, o asteptare de miracol. Iesise poporul la luminatie, dar la una imbibata cu prerogativele sacrului, din care puteau decurge cine stie ce minuni, dincolo de vizibilele minunatii. Isi pusesera oamenii in joc integritatea trupeasca numai ca sa vada cerul spuzit de lumini, eventual sa agate un simbol deschizator de mai bine.
Nevoia de mister, de miracol, staruie si in marile reuniuni religioase la cate un hram sau un sfant, unde vin milioane de pelerini sa se conforteze sufleteste, sa puna mana pe obiectul sacru, sa spere, sa doreasca un soi de vremelnica sau eterna mantuire, sa convina cu altii intr-o asteptare solidara: poate un duh va cobori si va drege ceea ce oamenii sunt prea delasatori sa dreaga. Poate vreun luptator inaripat trimis de Dumnezeu cu precadere pe pamantul Romaniei, va strapunge balaurul pe care romanii nostri sunt prea slabi sau prea lenesi ca sa-l strapunga. Milioane se taraie in fel si chip pana la hram, stau in frig si-n ploaie, mananca pe sponci din cos, fraternizeaza, delegand Sfintei Paraschiva, Sfantului Dumitru, Sfantului Gheorghe sau Mina ori altor sfinti sarcina de a se ocupa cu expurgarea raului, cu rezolvarea cazului fiecaruia. Este si ceva mondenitate, convin, dar este si sfredelirea cerului in cautare de minune.
Dl. Becali a avut si el parte de o majoritate jenanta pentru un popor cumpanit, intrucat, dincolo de actele de darnicie, sa le zicem pomeni, se gasea aureolat de victoriile echipei "Steaua", se arata complice cu dumnezeirea in succesele sale terestre, era izvorator de un soi de mir al certitudinilor absolute, putea sa para o vreme chiar o specie de sfant inarmat cu lance care doboara raul de peste tot si marcheaza miraculos in poarta. Din momentul in care "Steaua" a inceput sa mai piarda, s-o mai scranteasca, aura invincibilitatii sacrale a plutocratului pastoral a mai palit, s-a vazut ca pactul miraculos cu Dumnezeu nu tine, ca legatura cu mult creditatul Hagi (devenit in imaginea populara "rege") paleste; iar daca nu-i miracol, nu mai sunt nici voturi cu ghiotura.
Tot asa, presedintele Basescu adunase sufragii uimitoare, fiind si el perceput calare, cu lancea in mana, dand in ciocoi intr-o veselie, ca intr-un balaur cu zeci de capete. Dar nici voiosia lui n-a convins deplin la referendum, mai ales ca printre capetele balaurului vreo doua-trei au inceput sa semene cu al sau, negand miracolul.
Trec peste jenantele optiuni romanesti de best-seller literar, peste creditul intelectual acordat la noi unor filosofi fara opera, peste modestia creatiei muzicale, declinul umorului spre comicarie grosiera, jargonul tineretului, manelismul si hotia endemica; si ramanand in sfera misterului ma minunez cum poate un popor serios sa dea primordialitate la rating intamplarilor rocambolesti ale Elodiei si intregului arsenal criminalistic cultivat de aceeasi oficina, cu ce ravna detectivistica, lipsita de un adevarat fior moral, se lasa sedus spre toate mizeriile, cu ce tatarie isi divulga public intimitatile.
Ca sa termin tot cu bradul din Piata Unirii, voi spune ca acel obiect de admiratie si adoratie colectiva romaneasca, pustieste aerul curat si-l incarca de tone de bioxid de carbon incat e nevoie ca cinci ani sa se planteze cu copaci, sanatosi si asanatori, 30 de ha in jurul lui!
Ceea ce cred ca se intampla si in celelalte fixatii jenante, promitatoare de miracole.

---

Despre autor: