SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Cum ajunge un cunoscut om de cultura, cu realizari de seama in strainatate,unde de altfel a si trait cateva decenii, parlamentar intr-un partid de extrema dreapta? Raspunsul nu e ca s-a tampit brusc sau ca s-a razbunat pe alte partide, care nu l-au vrut. Cu cat mai intortocheata e o intrebare, cu atat mai simplu trebuie sa fie raspunsul.

Omul de cultura nu s-a dus de capul lui in acel partid, ca sa se compromita. El a fost silit s-o faca. Omul de cultura a fost controlat dintotdeauna, si cand activa in vest, de serviciile secrete. El n-a fost niciodata pe deplin liber, iar cand serviciile secrete nu l-au mai voit ca reprezentant al elitelor, l-au retrogradat ca spion intr-un partid cu probleme. Postura sa, pe acest om de cultura santajat cu trecutul sau de spion al DIE, il chinuieste. Toata lumea il astepta, la revenirea in tara, sa se manifeste prin talentele lui, insa s-a dat la fund. Nu mai iese in public, nici in partid nu se amesteca, nu are nici un contact cu cei care candva l-au pretuit, iar cu familia e intr-un razboi rece de durata. Lunga pauza de imagine il tine intr-un anonimat protector, totusi se poarta de parca toata tara i-ar cunoaste secretul. Nu se mai uita in ochii prietenilor, in parlament sta departe de grup, iar cand se intampla ca un confrate din breasla artistica sa-l salute, nu raspunde imediat, ci face o pauza vinovata. Ca si cum s-ar mira ca i se da buna ziua si s-ar simti obligat sa intrebe: Iti bati joc de mine sau n-ai aflat ca sunt un ciumat?

Cu artistii si unele notorietati din cultura, serviciile n-au procedat cu toporul. Oamenii foarte inzestrati intelectual sunt extrem de vulnerabili la elogiu. Cine-i lauda ii da gata. Putini artisti se ambitioneaza sa vada ce se ascunde in spatele unui superlativ. Cauza e la psihologia vanitatilor. Nu exista artist care sa nu creada despre sine ca merita mai mult decat primeste. In anii cand se facea caz despre reusita in strainatate a persoanei despre care scriu acum n-aveam cum sa ghicesc ca, de fapt, era un biet agent care traia din banii trimisi de Bucuresti. Putea sa fi slujit un interes international al serviciilor secrete si fara s-o stie, iar ulterior sa fie santajat si agatat. Putea, la fel de bine, sa se fi inregimentat pentru bani. Cand traiesti departe de tara, valorile morale au alta ierarhizare. Dupa 1990, cand n-a mai reusit sa se descurce fara banii de la Servicii, s-a intors acasa si tot la Servicii s-a dus sa i se dea o slujba. In diplomatie sau in Parlament. Cand ajungi sa ceri, primesti ceva ce nu poti sa refuzi. Daca vom sti mai multe despre cum lucreaza serviciile secrete cu cei mai vanitosi dintre pamanteni, vom avea o alta definitie a omului de cultura. Un dig, oricat ar fi de impunator, cand face prima fisura se rupe de tot.