Citeva duzini de oameni stau multe ore peste miezul noptii sa tina Realitatea TV in foc continuu. Ceasuri interne date peste cap, prieteni numarati pe degete si probleme cu somnul in concediu.

Din start am gresit ca am lucrat in ziua cu pricina si mi-am spus ca, daca stau inca o jumatate de noapte treaz, nu-i mare bai. Oamenii din turele de noapte de la Realitatea TV m-au facut sa ma simt, la 3 dimineata, ca un pensioar trist, care trebuia sa doarma, nu sa incerce sa vada cit de uns e un mecanism la ore tirzii.

Inca era azi, la ora 23.56, cind am intrat in studioul din care Liana Patras se pregatea sa dea tonul noctambul o data cu „Realitatea de la ora 0.00". Sinteza zilei incepea sa curga, cu stiri despre euro domolit, un nou meci Tariceanu-Basescu, un buget nou cerut de PSD. In pauze se destinde, glumeste despre premier, care numeste „un anume ziar central" ce-i pune lucruri in circa si despre care ea stie ca-i „Evenimentul zilei". Ameteste cu degete rapide tastatura laptopului si, cu un marker, imparte cu satisfactie „x"-uri mari peste paginile tocmai parcurse.

„Am tot metabolismul dat peste cap. Ajung dupa 1 acasa, unde ma asteapta pisica. Ma trezesc la 12.00, maninc «de dimineata» pe la 1. Asta deja de un an, luni pina vineri", ma intimpina dupa fix 50 de minute, timp in care a dat drumul tuturor stirilor de peste zi. „Ma motiveaza entuziasmul. Sint, totusi, rupta social de lume. Nu ies la teatru, nu ies la film. Am pierdut multi oameni in aceasta perioada si nu pot sa-mi doresc decit ca ei sa ma ierte. Pe de alta parte, socializez repede si nu simt acut lipsa prietenilor", marturiseste senin Liana. Iesim, eu la o tigara, ea sa se schimbe la cabina si sa o intinda, cu machiajul inca pe fata, spre casa. „Adorm citind povesti scurte, de Cehov, in acest moment. E mai usor cu ele pentru ca le pot relua din locul in care le-am lasat si peste doua-trei zile", imi spune spre iesire. Un alt coleg ramas mai departe de garda o saluta la plecare cu traditionalul „Somn usor".

Locul la acelasi pupitru ii este luat de Andreea Moraru, cu o viata de noapte mult mai tumultuoasa: de la unu pina la sase dimineata, cu stiri din ora in ora si eventuale breaking news-uri. „Sint de un an jumate pe tura de noapte. In meseria asta e greu sa te culci pe o ureche", imi spune Andreea, si nu prind gluma din prima, la cit de tare incep sa mi se-nchida ochii. Nici nu imi dau seama daca eu sint mai obosit sau daca ea e mai fresh decit Liana. Imi insiruie rapid orele ei decalate si obiceiurile cel putin la fel de ciudate.

Ma inviorez cu intrebari scurte: „Cu orarul asta dat peste cap cine te suporta?". „Familia. Sint tinara si locuiesc cu parintii si profit de asta din plin. Le-am dat viata peste cap si ei ma suporta". „Nu-ti spun «Baga-ti mintile in cap»?" „Nu, mintile mele sint deja bagate acolo. Exact asta imi doresc sa fac si nu as da meseria asta pe nimic altceva. Sincer." „Si cind o sa fii la casa ta?" „Cred ca chestia asta e ca un pachet pe care-l iei in intregime". „La 5 mai ai chef sa-ti dai jos machiajul?" „Da, e chiar un moment placut, pentru ca este primul in care ma pot relaxa." „Cu cine mai esti prieten atunci?" „Am prietenii putine, dar bune."

La cit de agera-i, o pun la munca, sa-mi faca un tur prin toata uzina. In total, maximum 50 de jurnalisti, care in redactie, care pe teren, plus partea tehnica, de veghe si ea. „Lucrez numai noaptea. Mai am un job de zi, care e cel de baza. Am saptamini in care lucrez cinci nopti si saptamini in care lucrez doar doua", imi spune omul de avarie de la departamenul externe, Radu Urloiu Patrascu. Sta de la 10 la 8, dar la 6 soseste al doilea om „si ne dublam deja pentru ca incepe sarabanda, cu stiri in ritm mai alert". Pina la 5 mai sint scuze daca nu te misti suficient de repede, cu conditia sa nu fie un eveniment de breaking news, imi decodifica el beneficiile jobului pe care il face. „Nu se pune neaparat problema ce audienta ai, ci de proces in sine, care trebuie sa mearga rapid. O seara slaba inseamna sase-sapte stiri", mai spune el, care de la biroul sau mai vede maximum 3-4 colegi redactori toata noaptea. „Ziua este a mea! E o senzatie de libertate extraordinara", reuseste sa ma convinga el pe la vreo 3.

Operatorul de imagine Eugen Hustiu e firul rosu al noptii: a stat cu Liana, acum ii tine camera si Andreei. „Cind ajung acasa ii duc pe fi-mea si apoi pe fi-miu la scoala, asa ca ma culc dupa 1. Sotia pleaca o data cu fiica-mea si, la intoarcere, ma trezeste sa vin incoace", face rezumatul unei zile tipice. Spre deosebire de fete, viata lui poate fi cit de dezordonata vrea: „La mine nu conteaza ca am cearcane, ca in cazul Andreei, pentru ca nu apar pe sticla". Relatia cu Ene mi-o defineste cel mai bine chiar Andreea: „Aici oamenii nu au probleme cu somnul. Au probleme cu somnul noaptea atunci cind sint liberi. Nu mai pot dormi acasa asa cum o faceau odata".