Piata Obor din Bucuresti se transforma. O investitie de multe milioane de euro a primariei sectorului 2 va schimba complet structura si functiile acestei piete, printre cele mai cunoscute din Romania. Piata Obor va deveni mall, adica o cladire uriasa in care comerciantii vor inchiria standuri. Lumea s-a impartit deja in doua categorii: unii care il acuza pe primarul Ontanu de coruptie si hotie, pentru ca elimina taranul din piata si pune noile spatii la dispozitia comerciantilor, si altii care inteleg ca felul cum arata Piata Obor nu mai este acceptabil in zilele noastre: igiena precara, conditiile de munca grele, parcarea salbatica, traficul dezorganizat.
Piata Obor va deveni deci mai igienica, mai curata, mai uscata. Cred ca este un progres...
Ce se va intampla insa cu mica productie cu adevarat taraneasca si manufacturiera - sau artizanala, cum vreti sa-i spuneti? Cata a mai ramas in Romania, pentru ca mica productie taraneasca si artizanala a fost unul dintre dusmanii de moarte ai socialismului. Cel care avea 4-5 hectare de vie si incerca sa faca un vin curat, fara chimicale, sau 2-3 hectare de pruni si incerca sa faca o tuica fara inlocuitori din petrol sau cel care facea haine, pantofi, curele din piele adevarata, nu din plastic cu polimeri, au fost declarati dusmani ai poporului, trimisi la canal, cu bunurile confiscate si cu copiii raspanditi in cele patru zari. Cand faci statistica micului producator agricol sau a micului mestesugar te ingrozesti - in Romania acestia produc mai putin de 1% din totalul productiei respective si sunt pe cale de disparitie. Daca li se ia si ultima cale de vanzare a produselor, adica pietele deschise din mijlocul orasului, ei par a fi condamnati fara scapare.
Asa s-a intamplat si in Vest. La mijlocul anilor '60 ai secolului trecut, micii mestesugari si micii fermieri din Germania, Franta, Italia, Austria, Elvetia, Olanda, Belgia (tari in care capitalismul nu s-a nascut prin decret sau distributie de actiuni gratuite, ci prin cresterea organica a productivitatii muncii - vorbesc acum de epoca in care noi ne bateam cu turcii si tatarii) se luptau cu marile lanturi de magazine, cu un capital comercial care desfiinta piete si ridica mall-uri, cu administratia locala si nationala care ii penaliza pentru nerespectarea normelor de igiena si protectie a muncii, cu niste cumparatori comozi, care preferau sa mearga la supermarket si sa-si incarce caruciorul cu produse cu etichete stralucitoare pe care nu le citeau niciodata. Ca daca le-ar fi citit, ar fi aflat ca sapunul nu mai e sapun, ci detergent din petrol, ca fructele sunt injectate cu unii conservanti sintetici, ca produsele din carne arata rosii si proaspete pentru ca sunt stropite cu un spray, iar sucul din fructe are 0,5% fructe si restul sunt Exxx, Exyz, Eyyy, Ezzz... Cum spunea un comentator, in sucurile acestea de 1 leu nici sticla, nici apa nu e naturala...
Totusi, pietele taranesti nu au disparut in Occident. Oricine traieste in Europa de Vest, in America sau in Australia stie ca sambata intre 6 dimineata si 2 dupa-amiaza poate sa mearga intr-o mica piateta din centrul orasului sau in suburbii si sa cumpere de acolo produse proaspete, organice, naturale, cu certificate in regula si indeobste fabricate in zona inconjuratoare. Exista liste cu aceste farmer's markets (piete de fermieri), pe zone, orase, tipuri de produse. Exista asociatii ale fermierilor care se bat pentru a obtine spatii de vanzare in marile orase, care produc brosuri si fluturasi de promovare, care se asigura ca fermierii respecta regulile productiei naturale, organice, traditionale. Asociatiile sunt finantate exclusiv de membri, rar cand vezi cate una capabila sa ia un grant de pe undeva pentru a face o anume actiune.
Am vazut aceste piete la New York, undeva pe langa Union Square, la Londra, in Covent Garden, la Washington, chiar in Columbus Circus. Dar cel mai mult m-au impresionat cele din sud-vestul Frantei, in regiunea Dordogne, chiar in zona orasului Bergerac, de unde se trage celebrul mincinos cu nasul mare - Cyrano de Bergerac - va rog, fara aluzii! Vineri era piata la Larocal, sambata la Issigeac, duminica la Bergerac. Sunt de fapt mici orasele, aproape rurale, care pun la dispozitie piata centrala (de obicei, in fata bisericii) in ziua respectiva contra unei mici sume pe care o platesc toti cei care expun. Exista o asociatie care distribuie locurile de vanzare, se asigura ca numai membrii asociatiei care respecta regulile pot sa vanda acolo, asociatie care deschide si inchide piata. A inchide piata inseamna ca fiecare expozant isi curata cu grija locul, strange gunoaiele si te pune la locurile destinate, spala trotuarul unde a stat (!), in asa fel incat la ora 4 dupa-amiaza nici macar nu poti crede ca acolo au fost zeci de expozanti si sute de cumparatori cu numai cateva ore inainte. Nu poti deveni membru al asociatiei daca nu locuiesti in zona, nu produci cu macar 30% componente achizitionate local si nu respecti regulile de igiena si productie. Intr-o saptamana ai macar sapte piete in zona. Cea de luni se tine intr-o comuna si este specializata pe carne. Cea de marti in alta comuna si este specializata pe branzeturi sau vinuri sau vegetale ori tot ce poate produce o mica ferma.
M-am intors la statistici. In Italia, aceste piete desfac 7% din productia totala de vegetale, produse lactate, carne, mic mobilier, vin si produse casnice. Cam 70 de miliarde de euro pe an! In Franta, 3-5% din populatie este ocupata cu productia si desfacerea acestor produse in pietele taranesti - aproape un milion de persoane. In Marea Britanie e si mai si - sunt peste 5.000 de piete taranesti care desfac 10% din PIB...
Dar sa vezi oamenii care fac si vand aceste minuni...