Spre deosebire de toate alegerile generale de pana acum din Romania, acum avem in fata un model complex, la care politicienii romani trebuie sa faca fata. Este vorba despre modificarea luptei unu la unu, intre doua "blocuri" politice adverse, capabil
Spre deosebire de toate alegerile generale de pana acum din Romania, acum avem in fata un model complex, la care politicienii romani trebuie sa faca fata. Este vorba despre modificarea luptei unu la unu, intre doua "blocuri" politice adverse, capabile fiecare in parte, dupa castigarea alegerilor, sa construiasca o majoritate parlamentara. Acum lupta va fi in trei - PD-L, PSD, PNL - fiecare dintre acestea avand conflicte interne majore. Dintre toate, cel mai izolat, mai putin flexibil, mai putin capabil de negocieri si compromisuri politice este PD-L. Iar, cum un principiu al teoriei jocurilor spune ca cel mai flexibil actor din joc castiga, exista posibilitatea ca PD-L, chiar avand un scor electoral important, sa piarda guvernarea.
Premisele jocului in trei sunt substantial diferite fata de lupta in doi. Presupun o pozitionarea mai dificila, un efort de comunicare si, deci, de diferentiere mai coerent si mai profesionist. Si mai ales capacitatea actorilor de a-si formula cat mai eficient obiectivele. Iar obiectivele formulate de actori pot fi satisfacatoare sau nu pentru activistii de partid care se pot mobiliza sau, din contra.
Astfel, chiar daca, in principiu, toti actorii isi propun sa obtina un numar cat mai mare de voturi, ca obiectiv substantial, scopul perceput de activisti este de a ajunge la guvernare. Caci exista posibilitatea ca avand cel mai mare numar de voturi sa nu poti construi o majoritate parlamentara transparenta, principiu de guvernare clamat corect de catre presedintele Traian Basescu.
Intr-un astfel de joc, numarul de voturi si guvernarea sunt doua constrangeri care pot deveni contrare. Caci a te pozitiona ireductibil in opozitie cu ceilalti doi actori poate aduce cel mai mare numar de voturi, dar te impinge la a nu putea face coalitii de guvernare postelectorale.
In alta ordine de idei, viitoarele alegeri parlamentare nu vor mai fi simultane cu alegerile pentru presedintele Romaniei. Deci driverul va lipsi, chiar daca presedintele Basescu se va implica, aceasta implicare nu are cum sa fie la nivelul celei din 2004. Partidele vor fi obligate la constructia unor personaje care sa devina potentiali premieri. Mergand mai departe, orice alegere de acest fel in interiorul partidelor va fractura si demobiliza o parte din organizatii.
Daca PSD va merge cu Mircea Geoana, o parte din cele mai importante organizatii s-ar putea demobiliza. Daca PNL va merge cu Bogdan Olteanu sau cu Tariceanu, marile fiefuri ar putea face contrajoc. Iar la PD-L pozitionarea lui Stolojan ar putea duce la sentimente de jignire la adresa celor ce stau de 16 ani intr-un partid hartuit permanent, mai ales in perioada 2001-2004, cand tunurile PSD erau puse pe Traian Basescu ca pe nimeni altul.
Fara discutie, rezultatul alegerilor locale va avea insemnatatea lui. Dintre toate, cel mai important este rezultatul alegerilor pentru Primaria Municipiului Bucuresti. Contraperformanta presedintelui executiv PD-L, actualul primar, Adriean Videanu, a deschis posibilitatea ca primaria sa fie castigata de PNL sau chiar de PSD. Pentru Bucuresti lupta este inca nedecisa, rezultatul putand fi, in acest moment, oricare. Iar impactul pentru alegerile parlamentare poate fi substantial.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.