Serbia - incoltita, cu spatele la zid - a fost silita sa se arunce in bratele singurei capitale care a manifestat bunavointa fata de ea: aceeasi Moscova care nu a uitat de testamentul lui Petru cel Mare, codicilul "cucerirea Balcanilor".
Pana la un punct, rationamentul de la Sofia este de inteles: pe perspectiva medie, Bulgaria se afla in fata unui dezastru demografic de proportii, previziunile statisticienilor sugerand ca este posibil ca la sud de Dunare sa mai ramana aproximativ 4-5 milioane bulgari. Natalitatea in crestere a tiganilor si musulmanilor nu este de natura sa ii linisteasca pe planificatorii de la Sofia - la un moment dat se vorbea de un "import" de bulgari de pe Volga. In plus, aderarea la Uniunea Europeana a dat o lovitura grea economiei bulgaresti prin inchiderea centralei nucleare de la Kozlodui, transformand Bulgaria din exportator in importator de energie. Clasa politica bulgara s-a reorientat rapid catre Moscova, aliatul traditional, si a semnat in fuga cu Putin un contract de traseu energetic si un acord de construire a unei centrale nucleare. Mantrele repetate acum la Sofia cu asigurari de fidelitate catre Washington si Bruxelles nu sunt credibile - contractele merg mai departe.
Sarbii au fost executati dur - pana la urma "Serbia" o sa ramana o denumire pentru orasul Belgrad si suburbiile sale, daca dezintegrarea acestui stat va continua cu independenta Kosovo. Dintre statele nationale aparute dupa disparitia Imperiului Austro-Ungar, Serbia a fost pedepsita cel mai dur. De aproape 20 de ani, sarbii incearca sa-si gaseasca linistea - si, fie nu reusesc, fie nu sunt lasati. Astfel incat plecaciunea Serbiei in fata Moscovei este un gest disperat, in incercarea de a salva ce se mai poate salva. La randul ei, Ungaria - ale carei posibilitati economice si demografice nu mai careaza cu pretentia de stat apostolic si civilizator - a batut si ea palma cu Moscova mai acum doi ani. Despre pozitia Ucrainei fata de Romania e de ajuns sa spunem ca este agresiva si neprietenoasa (intr-o conjunctie de moment cu comunistii de la Chisinau).
Singurul prieten mai ramane Marea Neagra - o pozitie pe care am mai intalnit-o de multe ori in istoria Romaniei. Litoralul romanesc ramane in prezent singura cale sigura de acces a Occidentului pentru hidrocarburile din Asia Centrala. Fie si doar aceasta pozitie de exceptie explica intr-o mare masura furtunile politice permanente de la Bucuresti. Aceeasi pozitie a Romaniei mai explica de ce Putin a mentionat Dobrogea printre regiunile din Europa cu probleme "etnice" (daca nu exista se pot crea!). Dependenta de energie a Occidentului pune Romania in fata unui examen privind atasamentul fata de structurile la care a aderat de curand. Iar o pozitie agresiva fata de vecini si optiunile lor nu poate fi decat daunatoare - pana la urma, fiecare incearca sa-si protejeze interesele cum stie mai bine. Doar ca este o vorba veche romaneasca: decat cu prostul la castig, mai bine cu desteptul la pierdere.