Serbia - incoltita, cu spatele la zid - a fost silita sa se arunce in bratele singurei capitale care a manifestat bunavointa fata de ea: aceeasi Moscova care nu a uitat de testamentul lui Petru cel Mare, codicilul "cucerirea Balcanilor".
Pana la un punct, rationamentul de la Sofia este de inteles: pe perspectiva medie, Bulgaria se afla in fata unui dezastru demografic de proportii, previziunile statisticienilor sugerand ca este posibil ca la sud de Dunare sa mai ramana aproximativ 4-5 milioane bulgari. Natalitatea in crestere a tiganilor si musulmanilor nu este de natura sa ii linisteasca pe planificatorii de la Sofia - la un moment dat se vorbea de un "import" de bulgari de pe Volga. In plus, aderarea la Uniunea Europeana a dat o lovitura grea economiei bulgaresti prin inchiderea centralei nucleare de la Kozlodui, transformand Bulgaria din exportator in importator de energie. Clasa politica bulgara s-a reorientat rapid catre Moscova, aliatul traditional, si a semnat in fuga cu Putin un contract de traseu energetic si un acord de construire a unei centrale nucleare. Mantrele repetate acum la Sofia cu asigurari de fidelitate catre Washington si Bruxelles nu sunt credibile - contractele merg mai departe.
Sarbii au fost executati dur - pana la urma "Serbia" o sa ramana o denumire pentru orasul Belgrad si suburbiile sale, daca dezintegrarea acestui stat va continua cu independenta Kosovo. Dintre statele nationale aparute dupa disparitia Imperiului Austro-Ungar, Serbia a fost pedepsita cel mai dur. De aproape 20 de ani, sarbii incearca sa-si gaseasca linistea - si, fie nu reusesc, fie nu sunt lasati. Astfel incat plecaciunea Serbiei in fata Moscovei este un gest disperat, in incercarea de a salva ce se mai poate salva. La randul ei, Ungaria - ale carei posibilitati economice si demografice nu mai careaza cu pretentia de stat apostolic si civilizator - a batut si ea palma cu Moscova mai acum doi ani. Despre pozitia Ucrainei fata de Romania e de ajuns sa spunem ca este agresiva si neprietenoasa (intr-o conjunctie de moment cu comunistii de la Chisinau).
Singurul prieten mai ramane Marea Neagra - o pozitie pe care am mai intalnit-o de multe ori in istoria Romaniei. Litoralul romanesc ramane in prezent singura cale sigura de acces a Occidentului pentru hidrocarburile din Asia Centrala. Fie si doar aceasta pozitie de exceptie explica intr-o mare masura furtunile politice permanente de la Bucuresti. Aceeasi pozitie a Romaniei mai explica de ce Putin a mentionat Dobrogea printre regiunile din Europa cu probleme "etnice" (daca nu exista se pot crea!). Dependenta de energie a Occidentului pune Romania in fata unui examen privind atasamentul fata de structurile la care a aderat de curand. Iar o pozitie agresiva fata de vecini si optiunile lor nu poate fi decat daunatoare - pana la urma, fiecare incearca sa-si protejeze interesele cum stie mai bine. Doar ca este o vorba veche romaneasca: decat cu prostul la castig, mai bine cu desteptul la pierdere.
Urmareste-ne si pe Facebook
Facebook Google Twitter
Aboneaza-te la 9AM sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Petrolul, Marea Neagra si Romania.