Treaba cu simbolurile Capitalei e, in primul rind, un business. De aceea, solutia trebuie gasita de experti, nu de majoritate.

Bucurestiul vrea mascote. Concetatenii lui Videanu sint chemati sa aleaga cite un simbol din urmatoarele trei categorii: animale (leul, acvila, gargarita, fluturele alb), plante (frunza de platan, ghinda, margareta, ghiocelul, trifoiul cu patru foi) si cladiri (Palatul Parlamentului, Palatul Patriarhiei, Ateneul Roman, Muzeul ,,George Enescu’’ si Palatul CEC). Un fel de „flori, filme, fete sau baieti".

Initiativa apartine Primariei Generale a Capitalei (PGC) si are in principal scopuri comerciale. Dezbaterea publica privind insemnele reprezentative ale orasului va fi lansata saptamina aceasta. Portalul de stiri hotnews.ro merge chiar mai departe, rugindu-i pe cititori sa propuna ei „candidatii" pentru viitoarea mascota a Capitalei. Victorios a iesi „maidanezul". Sub el, in top: „Gindacul de bucatarie", „o maidaneza alaptind doi copii de giturile carora atirna lanturi groase cu medalioane VIP", „o pata de noroi pe un ciine comunitar", „un sobolan", „cioara vopsita", „un cersetor", „un papagal pe bordura", „o tiganca imputita", „un jeep mare si alb"sau mai absconsul „sa fie roz". No comment.

Lansarea unor componente de brand nu e o treaba pe care sa o decizi prin plebiscit. Chiar daca esti in an electoral. Implicatiile sint pe termen lung, iar beneficiile, respectiv pierderile, uriase. E cu atit mai mult de cumpatat cind vine vorba de brandul unei tari sau al unei capitale. Oricit de suparati ar fi bucurestenii (get-beget si venetici in egala masura), oricit ar miza pe farmecul oamenilor sau pe „nespusul" unor colturi urbane ale Capitalei, adevarul e ca imaginea „Micului Paris" in lume e cea a unui oras fara identitate, impregnata de griul arhitectural si social de ansamblu. O confirma nu doar discutiile informale ale occidentalilor despre subiect, dar si senzatia turistului roman care a trecut prin Bucuresti dupa ce a vazut o capitala europeana.

Intentia PGC de a lansa simboluri noi pentru Bucuresti, cu vadite scopuri mercantile, directionate spre un target strain, ar trebui sa priveasca o imbunatatire a imaginii orasului. Pentru acest obiectiv, cred ca expectatia celor care urmeaza sa viziteze Bucurestiul e mai importanta decit intuitia localnicilor. In astfel de situatii, solutiile se stabilesc de profesionisti, nu de majoritati.