20 mai 1990 � La vot cu mortul (II)

Sile Carstocea pasi pe poarta mandru nevoie mare, dadu cateva
Buna ziua! excesiv de sonore, lua buletinul, intra in cabina si tranti
victorios stampila pe Trandafir, fara sa se uite, dupa care vari buletinul in
urna. Legea interzicea categoric expunerea votului in incinta Sectiei. Ca
atare, Sile Carstocea nu arata buletinul inainte de a-l lasa sa cada in urna.
Nici nu era nevoie. Din pasii lui categorici, din surasul triumfator care-i
umplea fata, se vedea clar, fara echivoc, ca si-a dat votul partidului de
guvernamant.

Iesind din Sectie, Sile Carstocea o lua pe aleea care taia
gradina scolii in doua, se opri asteptand in dreptul unui trandafir, crescand
la vreo cativa metri de alee, dupa care cortegiul o lua din loc. In timp ce el
iesea, din sens invers, intra in Sectie si ajungea pana la reprezentantul Opozitiei
din Biroul electoral, stirea ca Sile Carstocea venise cu mortul la vot. Valerica
Maniu, reprezentantul Opozitiei, sari in sus. Era un ins la vreo 70 de ani, uscativ
si galbejit, gen al dracului. Facuse puscarie prin anii' 50. Din greseala,
deoarece il crezura nepot de-al lui Iuliu Maniu, desi el era din Vintileasa din
tata-n fiu. La anchete, declarase cu incapatanare ca habar n-are cine-i Iuliu
Maniu. Anchetatorilor tocmai asta li se parea suspect. Si-l bateau mai departe.
Dupa Revolutie, dadu mari batai de cap primarului prin scandalurile pe care le
starnea, de obicei, duminica dupa-amiaza.

Duminica dupa-amiaza, primarul sedea pe acasa, ca tot omul,
doar in izmene, la un pahar de vin. Cand ii era lumea mai draga, adica tocmai cand
dinspre bucatarie prindea sa adie discret, ca zefirul intr-un parc cu indragostiti,
mirosul puiului pus pe plita, in timp ce, alaturi, ne­vasta-sa manuia facaletul
in mamaliga aurie, se ivea la poarta, tot numai o gafaitura, nea Tase, omul de
serviciu. Sa vina repede la Primarie, pentru ca Opozitia a organizat o noua miscare
de protest. Opozitia era Valerica Maniu. Uneori insotit de un nepot incet la
minte, de cand il lovise un cal cu capul. Care nepot ramanea undeva la cativa
metri de locul miscarii de protest, ranjind intr-una, chiar si cand ar fi
trebuit sa se incrunte, deoarece unchiul striga cat il tinea gura: Hotii! Hotii!
De cele mai multe ori, Valerica Maniu venea singur. Dintr-o bucata de placa
rupta din peretele WC-ului din gradina, batuta intr-un arac mai gros, isi
confectionase o pancarda, cu care strabatea intreaga Vintileasa, ti­nand-o in
sus, s-o vada toti adeptii partidului de guvernamant.

Jos Guvernul! scrisese el cu vopsea verde, singura gasita
prin casa, de cand improspatase niste tocuri. Ajuns la primarie, se posta sub
fereastra (desi inauntru nu era nimeni) si incepea sa manifesteze. Striga Hotii!
Hotii! cum vazuse el la Bucuresti, unde-l dusesera ai lui de la Partid, sa
ingroase randurile Opozitiei, la o demonstratie amenintata serios de o
contrademonstratie a partidului de guvernamant. Dupa care lasa pancarda si, varandu-si
doua deste in gura, suiera ciobaneste. Si iar lua pancarta si o facea sa topaie,
strigand: Hotii! Hotii! Striga atat de convingator ca la inceput, la primele
manifestatii impotriva celor ce furasera Revolutia - cum ii zicea ziarul judetean
al Opozitiei -, cei din jurul Primariei dadusera navala din case, din bucatarii,
din suri, ma rog, de unde se gaseau, cu furci si topoare. Crezand ca intrasera
hotii in primarie. Cu timpul se obisnuisera.

Mai rau era de primarul Vasile Norocea. Primise de la judet,
pe cai discrete, desigur, indicatia sa fie atent la toate miscarile Opozitiei,
mai ales la cele care se puteau solda cu violente. Se lasa sa se inteleaga ca
exista date conform carora Opozitia din Vintileasa in­ten­tiona sa declanseze
miscari violente, cum facea Opozitia de la Bucuresti: incendierea masinilor,
luarea cu asalt a sediilor, confruntarea cu scutierii. La cel mai mic semn ca
se depasesc granitele manifestatiei pasnice, primarul trebuia sa sune la Floresti,
de unde urmau sa soseasca scutierii de rigoare, insotiti de o echipa a TVR,
pentru a arata poporului roman ca Opozitia planuieste o lovitura de stat.

Vasile Norocea nu stia cum sta Opozitia in alte sate din
judet. Nu era exclus ca in alte sate aceasta sa se pregateasca pentru luarea cu
asalt a sediilor si incendierea masinilor Politiei. Si in Vintileasa Opozitia
poate ca se pregatea. Numai ca in Vintileasa Opozitia era doar Valerica Maniu.
La o adica, acestuia i-ar putea trece prin cap sa dea foc masinilor Politiei.
Numai ca pentru asta trebuia sa se urce in autobuzul Vidra - Floresti (presupunand
ca mai avea loc, masina venea atat de incarcata incat deseori nici nu mai oprea
in Vintileasa), sa ia bilet (costa, al dracului) si dupa ce cobora la autogara,
sa porneasca in cautarea unei masini a Politiei. Era musai sa faca asa,
deoarece in Vintileasa nu era nici o masina a Politiei. Seful de post, un baiat
al lui Culai Tarba, venit in sat cu putin timp inainte de 1989, deoarece voia sa
se insoare, apela din plin la mersul pe jos. Avea, e drept, o bicicleta (a
lui), dar aceasta zacea de mai mult timp in holul Postului de Politie: i se
tocise un cauciuc si pe piata nu se mai gaseau cauciucuri pentru bicicletele de
marca sovietica. Se putea pregati Opozitia si pentru luarea cu asalt a sediilor
principalelor institutii ale statului de drept. N-ar fi fost cine stie ce
probleme. Usii de la primarie ajungea sa-i arzi un picior: sarea in laturi imediat.
La Postul de Politie nici nu era nevoie s-o fortezi. Aici usa nu era incuiata,
dat fiind ca se stricase broasca, si Inspectoratul judetean de Politie n-avea
bani sa cumpere una noua.

Indicatia era insa indicatie. Astfel ca, in fiecare duminica
dupa-amiaza, injurand de mama focului, primarul isi tragea nadragii, isi punea
o sapca de grevist la Grivita lui 1933, si se urca pe bicicleta. Ajuns la Primarie,
descuia usa, nu inainte de a-i zice protestatarului: Nea Valerica, cum o mai
duci cu sanatatea? Te mai dor salele? Iar Opozitia, intrerupandu-se din larmuit,
ii raspundea: Bine, si-i cerea o tigara. N-o fuma imediat. O punea la palarie si,
insfacand pancarda, prindea sa strige: Jos primarul comunist! Jos Securitatea!
Vasile Norocea intra in birou, isi punea banderola trico­lora (in caz ca pica
vreun gazetar de la Bucuresti, sa-l gaseasca in tinuta oficiala) si, scotand
din sertar o revista Rebus, se apuca de cuvinte incrucisate. Facea asta in
fiecare duminica si, cu toate acestea, abia daca reusise sa dezlege un careu si
jumatate. Uneori se ridica de pe scaun, deschidea usa si, din prag, ii cerea
lui Valerica Maniu sa-i spuna un cuvant alcatuit din 7 litere, care in­cepe cu “P”
si se termina cu “E” si are o stransa legatura cu fa­so­lea.

Pastaie, ii raspundea Vale­rica Maniu, adaugand, voi comunistii,
nici la cuvinte incrucisate nu va pricepeti, cum vreti sa mai guvernati tara?
La o asemenea provocare Vasile Norocea nu raspundea. Se intoarcea la birou si,
multumit, trecea in casutele respective pastaie, luminat la fata de bucurie.
Noul cuvant completat ii limpezea dintr-o lovitura pe cel de pe vertical si,
prin acesta, pe un altul de pe orizontal.

Afland ca Sile Carstocea, cunoscut in sat ca simpatizant al
partidului de guvernamant, a venit cu mortul la vot, Valerica Maniu se duse
glont in Cancela­rie, unde functiona staful Sectiei, puse mana pe telefon si
anunta Florestii ca la Vintileasa avu­sese loc o grava incalcare a Legii
electorale. Liderului Opozitiei pe tara i se spunea de catre adversari Mortul.
Venind la vot cu cortegiul funerar, Sile Carstocea voise sa-si bata joc de
Opozitie si sa reaminteasca alegatorilor ca lide­rul Opozitiei nu mai avea mult
de trait. Asta se numea influentarea electoratului in chiar ziua alegerilor,
lucru interzis de lege. De la Floresti protestul ajunse rapid la Bucuresti,
unde Opozitia facu mare caz, dand citire unui protest chiar pe postul public de
televiziune.

In tot acest timp, Sile Carstocea isi vazu de treburi. Il
ingropa pe Mosu Vasile, dandu-si obolul si la capitolul plans, puse masa pentru
pomana, avand grija sa nu fie prea mult, ca doar Mosu Vasile murise, nu se
insurase, si se culca fericit ca votase. Nu mai apuca sa afle rezultatele
sondajelor de la iesirea de la urne, care dadeau un scor zdrobitor pentru partidul
de guvernamant. Ar fi fost si mai fericit.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe