Daca 2007 a fost, intr-un fel, anul Radiohead, 2008 incepe cu vestile unei alte reveniri indelung asteptate: Portishead. Saptamina aceasta s-au asezat confortabil pe primele pagini ale presei muzicale straine vesti despre turneul european Portishead si despre concertul pe care grupul britanic il va sustine in aprilie, pe aceeasi scena cu Roger Waters de la Pink Floyd, la celebrul festival american Coachella. Revenirea celor care, la mijlocul anilor ’90, raspindeau viral un sound cu totul nou, prin piese precum „Glory Box" si „Sour Times", isi creasera, in ultimii ani, un soi de mitologie proprie, cei doi muzicieni anuntind, in repetate rinduri, lansarea unor materiale noi si redeschiderea sesiunilor de concerte. Pina la sfirsitul anului trecut, cind casa de discuri Island Records a confirmat zvonurile despre aparitia unui nou album Portishead, a carui lansare in Marea Britanie este programata pentru luna aprilie. Chiar daca nu se stie inca titlul discului si nici in ce directie au ales sa mearga de aceasta data, cel de-al treilea album de studio al duoului britanic este unul dintre cele mai asteptate materiale discografice de anul acesta. La fel cum concertul lor de pe 15 decembrie anul trecut, de la Bristol Academy, la zece ani distanta de ultimul lor performance live, a fost unul dintre cele mai asteptate evenimente.

Povestea celui care avea sa se numere printre cele mai influente grupuri din ultimii douazeci de ani a inceput in 1991, la Bristol, unul dintre acele orase „suspect" de productive muzical. De acolo pornisera alte doua nume ce vor deveni, inca de la primele piese, trendsetteri: Tricky si Massive Attack. De fapt, istoria muzicii pornite din Bristol este o istorie „de familie", dat fiind ca Geoff Barrow lucrase, inainte ca Portishead sa existe, la un studio de inregistrari, unde ii cunoscuse pe cei de la Massive Attack, urmatorul sau link fiind o colaborare cu Tricky. In acea perioada, Barrow isi deschidea, cu piese de la Primal Scream sau Depeche Mode, gustul pentru remixuri. Beth Gibbons, cea a carei voce va trasa o noua tendinta, cinta la acea vreme prin puburile din Anglia, si-a pastrat atitudinea informala din acea perioada, iar in ’98 urca pe scena de la Roseland Ballroom in blugi, cu tigara aprinsa, facind demonstratii despre partea narcotica a muzicii marca Portishead.

In 1994, primul lor album, „Dummy", reusea ceea ce nu reusisera nici Tricky si nici Massive Attack pina atunci, si anume sa popularizeze genul trip-hop - in mare, o combinatie de hip-hop, dub si jazz -, completat cu elemente de acid jazz si inserturi specifice muzicii de film, atit in Anglia, cit si in SUA. Propagarea acestei noi stari si a acestui nou sound s-a facut, cel mai rapid, prin piese ca „Sour Times" sau „Glory Box", pe care AllMusic Guide le descrie drept „pop pseudocabaret". Doi ani mai tirziu aparea albumul autointitulat, in care isi fac loc, din ce in ce mai mult, sample-urile realizate din materiale originale, inregistrate anterior, componenta electro extinzindu-se si asupra vocii lui Beth Gibbons, aceasta „diva torturata", cum au numit-o unii critici. Ultimul album de pina acum al celor de la Portishead a fost lansat in 1998, continind 11 piese de pe primele discuri, interpretate live la unul dintre concertele care au facut istorie: la Roseland Ballroom, alaturi de 35 de artisti din orchestra Filarmonicii din New York. De atunci, si-au tot anuntat revenirea, in 2003 vehiculindu-se o stire despre lansarea unui nou album, intitulat „Alien", proiect abandonat pina la urma.

De aceasta data insa se pare ca cei doi, care au jucat, alaturi de Tricky si Massive Attack, citeva dintre cele mai importante roluri din muzica ultimilor ani, vor reveni cu un nou material, veste cum nu se poate mai buna pentru cei carora le trezeste nostalgie coloana sonora „de pe vremuri", cind Radiohead si Portishead se auzeau pe repeat la televizor, pe casete sau pe CD-uri.

Primii artisti din line-up-ul Festivalului EXIT din Serbia, pe www.cotidianul.ro/select