Cornesti, Dambovita. Ingrediente: un laptop, un emitator, doua surse de alimentare, un microfon, "em-pe-trei-uri", simtire, traire, pasiune! Valoare: aproximativ 5.000 lei, excluzand aportul sentimental, inestimabil. Rezulta: "Extasy", manele la radio, local! "On-air"! Asa de on-air ca ajunge pan' la cer. Si pan' la avioane, s-asculte si pilotii mandrete de manea, ca si ei e oameni! Lipsuri (minore): licenta de emisie. Alte costuri: amenzi penale - intre 1.000 si 5.000 de lei. Adica, sa zicem asa, arta si simtirea se plateste scump, da' daca-i din pasiune, ca la oamenii astia, merita. Zic ei!

DAR CINE-S EI? Ii cheama Ion. Si sunt frati. Trei, Doamne, si toti trei, frati pirati de Dambovita. (Nu va ganditi la Caraibe, ca-i departe!) Si in fratia lor, pasiunea pentru acest lucru mirific strigat pe numele sau: RADIO! a facut ca Robert, Marian si Eduard sa suporte, cu stoicismul cunoscut doar unor artisti neintelesi, vizitele repetate ale politiei, pentru a treia oara din 2006 pana ieri! Care-a venit o data. Si-nc-o data. Si-nc-o data. Ieri a ajuns a treia oara, inopinat si inarmata cu marsav mandat de perchezitie, sa stinga flacara vie ce dainuie in ei. Sa-i bage la bulau pe bietii haiduci ai aerului din frecventele de emisie ale aviatiei.

NUMA' UNA. E dorinta si vointa lor de frer. Dar nu poate potera sa sperie o inima patimasa de hartist! Care vrea la radio. "La radio! Vreau sa ajung la radio! Sa stie toata lumea cine-s io!” - melodie pe care cei trei manelisti de fapt nu o pot canta, pentru ca nu este o manea, ci cu totul altceva. Si totusi, o explicatie exista, formulata cu aproximatie chiar de cei trei. Si suna cam asa: "Fiindca doar la radio traiesti mirifica senzatie de a te auzi vorbind (uneori chiar fara sa fi intrebat, n.r.); ca doar acest lucru iti aduce sentimentul ca esti important, ca esti respectat de toata lumea.” Uau!

Citeste si:

BA NU, SFaRSITUL NU-I AICI! Actiunea politieneasca, motivata de o "banala" interferenta cu comunicatiile aviatice, a curmat - pentru moment - totul. Spunem pentru moment, pentru ca manelistii sunt recidivisti, deci se presupune ca nu se vor opri asa, cu una, cu doua. Nici macar cu trei amenzi. Totusi, ieri, marsavii de gabori au venit ca vijelia si-au calcat in picioare inimile de salam, vijelie, copii de aur si alte titulaturi celebre. Au lasat ca urma tacerea. Apasatoare, greu de acceptat, brutala. Acolo, in suflet, dar si in urechi - Slava Domnului! spun acum bietii piloti care n-au gresit cu nimic, dar cat au suferit! Parca ii simti in eter urma, prinzi din zbor un iz timid ce zice, a revolta..."Pumnii mei, minte nu are!"

Vom reveni cu amanunte de la fata locului! Poate.