FRANTA-ROMANIA: DOUA SECOLE DE PRIETENIE
Cand a venit la putere, Sarkozy a promis sa fie un presedinte angajat. Presa apreciaza insa ca el este mai mult decat un presedinte-jucator, cum trebuie sa fie seful statului, potrivit Constitutiei celei de-a cincea republici in Franta.

In varsta de 52 de ani, Nicolas Sarkozy, de formatie jurist, s-a lansat in politica la Neuilly-sur-Seine, prospera suburbie de la portile de vest ale Parisului, unde a fost ales consilier municipal incepand cu 1978, si a ocupat functia de primar intre 1983 si 2002. Detine din 2002 functia de presedinte al Consiliului general din Hauts de Seine, la vest de Paris, cel mai prosper departament al Frantei. A fost ministru al Bugetului in Guvernul Balladur, intre 1993 si 1995, dar sprijinul pentru acesta impotriva lui Jacques Chirac la prezidentialele din 1995 a declansat ruptura dintre el si fostul sau mentor in politica.

ENERVARILE LUI CHIRAC. Jacques Chirac l-a rechemat in guvern dupa realegerea sa in 2002, cand Nicolas Sarlozy devine ministru de Interne in Guvernul Raffarin, dupa care in 2004 este numit ministru al Economiei si Finantelor. In 2004 devine presedinte al Uniunii pentru o Miscare Populara (UMP), partid de centru-dreapta, ceea ce starneste iritarea lui Jacques Chirac, care il pune sa aleaga intre aceasta functie si cea de ministru, iar Nicolas Sarkozy paraseste Executivul. Doar pentru cateva luni, pentru ca dupa respingerea Constitutiei europene in referendumul din 30 mai 2005 este rechemat, reluandu-si functia de ministru de Interne, de data aceasta in Guvernul condus de Domnique de Villepin. La 14 ianuarie 2007 este ales de catre militantii UMP candidat pentru alegerile prezidentiale.

AMBITII PREZIDENTIALE. Candidatura sa la Presedintie nu a fost initial agreata de Jacques Chirac, care a intretinut initial incertitudinea anuntandu-si finalmente retragerea inainte de inceperea campaniei si sprijinul, discret, pentru Nicolas Sarkozy. Chiar daca n-a fost pe placul lui Chirac, candidatul Sarkozy a fost ales presedinte al Republicii la 6 mai 2007. De atunci, Franta a intrat in "epoca schimbarilor Sarkozy”. Pentru ca Nicolas si-a propus sa fie un "hiperpresedinte”, un partizan al "curajului”. De la alegerea sa, Nicolas Sarkozy si-a ocupat fiecare zi din agenda cu o initiativa, un anunt, o deplasare-surpriza, fiind prezent in presa pana la saturatie. "Am fost ales pentru a aduce solutii problemelor pe care le are Franta", le raspunde Sarkozy celor care il critica pentru omniprezenta si "agitatia" sa. In domeniul economiei, Nicolas Sarkozy doreste flexibilizarea saptamanii de lucru de 35 de ore, prin scutirea de impozite a veniturilor din orele suplimentare si plafonarea fiscalitatii individuale la un maximum de 50%. In domeniul energiei se dovedeste un partizan al nuclearului, iar in politica externa este un adept al limitelor extinderii Uniunii Europene si mai ales se opune aderarii Turciei.

PAREREA ANALISTILOR. In putinele zile in care palatul prezidential Elysee nu are nici un anunt de facut, atentia presei este monopolizata de viata privata tumultuoasa a acestui presedinte in varsta de 52 de ani, comenteaza AFP, preluata de Newsin. Francezii par divizati in ceea ce priveste expunerea vietii private a presedintelui. Unele institutii de presa denunta grandomania acestui presedinte, fiu de imigrant, fascinat de succes si prieten cu marii patroni. Dar politica sa energica de reforme beneficiaza de sustinerea populatiei. Pentru 56% dintre francezi, primele sapte luni ale mandatului lui Sarkozy au mers in directia cea buna.

REFORMELE PROMISE. Sarkozy a facut deja sau au inceput o serie de reforme: fiscala (un "pachet" de 13 miliarde), a regimurilor speciale ale pensiilor - in pofida unei greve de noua zile in transporturi, a institutiilor si administratiei publice.

El a luat pe nepregatite o stanga socialista marcata de diviziuni dupa infrangerea Segolenei Royal si sindicatele, adesea depasite de avalansa de masuri lansate. El a debusolat si mai mult opozitia atragand in echipa sa personalitati de stanga, precum fostul "French doctor" Bernard Kouchner de la diplomatie, de centru si din randul minoritatilor.

REMARCABIL. Sarkozy si-a tinut promisiunea de a readuce Franta in Europa dupa respingerea Constitutiei europene prin referendum de catre francezi si a operat o apropiere vizibila de Statele Unite. Prezenta lui Sarkozy pe scena internationala va deveni si mai marcanta in a doua jumatate a anului 2008, cand Franta va prelua presedintia UE.

ECONOMIA SCARTAIE. Dar populatia asteapta in primul rand de la Sarkozy, care a promis ca in 2008 va lua masuri de favorizare a cresterii economice, sa se ocupe de problema puterii de cumparare. Nu este clar daca va reusi sa o faca, in conditiile in care prezent cresterea economica nu depaseste 2%, iar norii se acumuleaza asupra economiei mondiale - inflatii, crize bancare, criza de materii prime. "Marja sa de manevra este redusa", remarca politologul Dominique Moisi. "Exista in prezent umbra unei indoieli asupra capacitatii sale de a-si transforma stilul direct intr-un mod de a guverna eficient", mai spune acesta.

HOPUL DIN LUNA MARTIE. Un alt prag care il asteapta pe Sarkozy este scrutinul local din martie, care "va constitui un referendum", apreciaza politologul. "Vom vedea atunci daca exista deja reactii negative". Cu atat mai mult cu reformele care vor urma - spitale, pensii, piata muncii - se anunta mai delicate de pus in aplicare decat cele deja facute. Sarkozy respinge insa criticile si indoielile si intentioneaza sa isi mentina ritmul. El si-a avertizat ministrii ca 2008 va fi un an "epuizant". "Francezii nu imi vor purta pica pentru ca am incercat, iar daca nu merge, voi incerca altceva", da el asigurari.
O COMBINATIE APARTE. Nicolas Sarkozy este fiul unui nobil ungar, Pal Sarkozy de Nagy Bocsa, refugiat in 1944 de Armata Rosie, si nepot dupa mama al unui evreu sefard din Salonic, Benedict Mallah, convertit la catolicism in 1917. Are trei fii, doi din prima casatorie si un al treilea cu ultima dintre sotii, Cecilia Sarkozy.

Citeste si:

INIMA ZBURDALNICA. Relatia cu ultima sotie, Cecilia, sa a fost una extrem de fluctuanta. Cuplul s-a separat in 2005, povestea lor tinand prima pagina a ziarelor timp de mai multe luni, pana cand Cecilia si Nicolas s-au impacat, dar iata ca nu pentru mult timp. In octombrie 2007, Sarkozy a divortat de cea de a doua sa sotie, dupa 11 ani de casnicie. Cecilia se pare ca se va casatori in curand cu omul de afaceri Richard Attias, pentru care a divortat de Sarkozy in 2005. Pentru a nu fi mai prejos, Nicolas Sarkozy s-a afisat deja la doua luni dupa divort la Disneyland, alaturi de Carla Bruni, si ea fost top model ca si Cecilia, cu reputatia de devoratoare de barbati.

ALUNECARI DE NEUITAT. In 2005, in timpul revoltelor din suburbiile defavorizate, pe vremea cand era ministru de Interne, Nicolas Sarkozy i-a calificat pe cei se au provocat incidente drept "scursuri", ceea ce i-a atras numeroase antipatii in mediile imigrantilor, in special a celor proveniti din nordul Africii. Propunerile sale din campanie privind o imigratie mult mai strict controlata, precum si intarirea masurilor de ordine publica si pedepsirea mai aspra a recidivistilor s-au bucurat de un mare succes.

Carla. Femeia plictisita de monogamie Dar cine este actuala cucerire a sefului statului francez? Carla Bruni este un fost manechin de succes al anilor 90, care s-a transformat ulterior in cantareata si ale carei cuceriri sentimentale au facut deseori deliciile presei tabloide, comenteaza AFP. Are 40 de ani si pana acum i s-au atribuit relatii cu vedete mondiale precum Mick Jagger sau Eric Clapton, actorul francez Vincent Perez sau avocatul Arno Klarsfeld, un apropiat al lui Nicolas Sarkozy, de altfel. "Sunt o lingusitoare, o pisica, o italianca”, explica Bruni in februarie 2007 intr-un interviu acordat revistei Madame Figaro, marturisind:”Monogamia ma plictiseste de moarte”. Pentru a adauga, intr-un alt interviu, ca-i plac "barbatii puterii”.

DE ORIGINE ITALIANA. Bruni are si ea un copil, in varsta de sase ani, rezultat in urma relatiei dintre aceasta si profesorul de filozofie Raphael Enthoven, el insusi fiul editorului Jean-Paul Enthoven, cu care iubita presedintelui francez avusese anterior o relatie. Fiica unui bogat industrias italian, care a fost si compozitor, Carla Bruni Tedeschi s-a nascut la Torino, la 23 decembrie 1967. Simtindu-se amenintata de Brigazile Rosii, familia ei s-a mutat in Franta in anii '70. Actrita si regizoarea Valeria Bruni Tedeschi este sora Carlei. Ele mai au un frate numit Virginio, disparut in 2006.

MANECHIN DE SUCCES. In anii '90, silueta ei longilina, ochii albastri si fata de o frumusete rece si perfecta seduceau marii creatori de moda. Era epoca in care manechinele deveneau staruri, iar Carla Bruni a fost o asemenea vedeta alaturi de Claudia Schiffer sau Naomi Campbell. In 2001, Carla Bruni debuteaza in muzica scriind texte pentru cantaretul francez Julien Clerc pentru albumul "Si j'etais elle". Aparut la sfarsitul anului 2002, primul ei album, intitulat "Quelqu'un m'a dit", a avut imediat un succes considerabil la public si la critica, vanzandu-se in 1,2 milioane de exemplare in Franta si 800.000 in strainatate. Al doilea album, "No promises", aparut la inceputul anului 2007 si care contine melodii pe versuri ale unor poeti anglosaxoni, nu a avut acelasi succes.

DE STANGA. Intr-un interviu acordat cotidianului britanic The Sunday Herald, ea afirmase ca o prefera pe Segolene Royal, rivala socialista a lui Sarkozy la Presedintie. "Si parintii mei au votat intotdeauna stanga. Este o traditie. Nu voi vota niciodata dreapta", spusese ea. Mai recent, Carla Bruni a semnat o petitie impotriva folosirii testelor ADN, masura prevazuta de Guvernul de dreapta aflat la putere impotriva imigratiei clandestine. "Am fost indignata. Detest aceasta <> pe care o implica imigratia selectiva (...) Ce s-ar fi intamplat cu mine daca parintilor mei li s-ar fi impus teste ADN?", declarase ea revistei Elle.

FEMEIA BIONICA. In 2004, intr-un roman intitulat "Rien de grave" (Nimic grav), fosta sotie a lui Raphael Enthoven, Justine Levy - fiica filozofului Bernard-Henry Levy - face un portret plin de venin unui personaj numit Paula, despre care se poate presupune ca a fost inspirat de Bruni: o femeie "frumoasa si bionica, cu privire de ucigasa" si "fata imobila, ca sculptata in ceara". Potrivit declaratiilor dadacei din copilarie a Carlei, mama ei, Marisa, care a fost pianista, visa pentru copiii ei casatorii prestigioase. "Cand familia locuia la resedinta din Cap Negre, pe Coasta de Azur, spera ca fiii ei sa se apropie de copiii Grimaldi, Caroline, Stephanie si Albert de Monaco", potrivit sursei citate.

CAM ABRUPTA. Carla Bruni este poate putin cam directa, pentru noul sau statut. Fie si cel de "prietena” a lui Nicolas Sarkozy. Intr-un interviu acordat recent presei franceze si preluat de Daily Mail, fostul top model de origine italiana are cuvinte grele de spus la adresa francezilor. Ea-i vede nici mai mult, nici mai putin decat ca pe "niste nemercnici” si niste "pesimisti”, iar Parisul este murdar si poluat. Cu toate acestea, Carla, ce traieste inca de la cinci ani in Orasul Luminilor si inca nu are pasaport francez, recunoaste ca a gasit si ceva pe gustul ei in Franta: pe Nicolas Sarkozy. Sarkozy, desi este mic de statura, crede vedeta, are o personalitate puternica, la fel ca Napoleon Bonaparte. Carla Bruni nu se simte deloc frantuzoaica si nici nu isi doreste sa fie considerata asa. "Imi place ca sunt italianca. Imi plac temperamentul italian si mancarea italiana. Francezii sunt mereu sumbri, cine stie din ce motiv, in timp ce italienii sunt bine dispusi”, spune ea.

Franta - Romania: Doua secole de prietenie