FRANTA-ROMANIA: DOUA SECOLE DE PRIETENIE
La o prima apreciere, presedintele Basescu si presedintele Sarkozy par a fi foarte asemanatori, amandoi declarandu-se presedinti-jucatori. Sigur, Sarkozy avand alte prerogative constitutionale. Amandoi au in acest moment o problema. De scadere a popularitatii, la Sarkozy poate usor mai serioasa, dat fiind faptul ca "vechimea in post” nu este prea mare. Sarko, asa cum este el poreclit de presa, inregistreaza, pentru prima data de la alegerea sa in mai 2007, mai multe opinii nefavorabile (48 la suta) decat favorabile (45 la suta) in randul electoratului, potrivit unui sondaj BVA, dat publicitatii martea trecuta. Sondajul indica o scadere de 6 procente intr-o luna si 10 procente in doua luni. Culmea este ca presa franceza a remarcat ca Sarko inregistreaza o scadere constanta in toate sondajele realizate in ultimele saptamani. Coincidenta sau nu, acestea sunt cele in care relatia sa cu Carla Bruni a ocupat mult spatiu in presa si nu s-a bucurat de laude. Ce anume sta la baza antipatiei pe care reuseste s-o starneasca Sarkozy la adresa sa este o chestiune pe care psihologii o pot explica cu siguranta.

CRITICI IN VALURI. Presa franceza considera ca scaderea cotei de popularitate a presedintelui este cauzata de mediatizarea voit excesiva a vietii sale private, intr-o perioada in care puterea de cumparare a francezilor a scazut. "Pasa proasta sau popularitate degradata pe termen lung a sefului de stat? Un lucru este sigur: o data cu cresterea inflatiei, si presedintele si-a manancat painea. Cu atat mai mult cu cat expunerea vietii sale private, care a fost mult timp un atu, nu pare in acest moment sa-i amelioreze imaginea", scrie cotidianul de informatii generale France Soir. Liberation (de stanga) vede in Sarkozy, care a declarat inainte de alegerea sa ca este "presedintele puterii de cumparare", un "Putin soft". "In viata publica, ca si in cea privata, totul pleaca de la un om si asupra lui se resfrang toate", afirma cotidianul. Vorbind despre "incheierea lunii de miere in sondaje", ziarul adauga: "Suntem intr-un regat al televizorului".

Le Figaro (de dreapta) considera ca "la acest inceput de an, PS (Partidul Socialist, in opozitie) mizeaza pe ceea ce el crede ca este punctul slab al presedintelui: forma, modul si maniera de a fi. Barilul de petrol flirteaza cu suta de dolari si Nicolas Sarkozy cu Carla Bruni". "Totul s-a spus", scrie Le Figaro, afirmand ca "este putin prea repede". Marea miza a anului 2008" nu este de a sti pe cine va duce presedintele in vacanta de Pasti, ci spre ce indreapta tara", potrivit cotidianului.

Pentru Nice-Matin "sarkozyismul este un <> care s-ar putea degrada in starkozyism". "Francezii nu l-au ales ca sa fie o vedeta rock", scrie si L'Est Republicain.

L'Alsace considera ca acest comportament are "limitele sale" si ca "expunerea vietii private a presedintelui este fara indoiala legata de scaderea cotei sale de popularitate". Sarkozy, considera cotidianul, are o solutie pentru a urca in sondaje: "nu fotografiile, ci rezultate economice pe care ar trebui sa le ofere".

La Republique du Centre considera ca "daca puterea de cumparare nu ar fi fost la pamant, pe francezi i-ar fi amuzat Sarkozy si data eventualei sale casatorii".

Le Telegramme se intreaba cum ar putea Sarkozy "sa renunte la miscarea continua si la o regizare hollywoodiana a vietii sale publice si private?". Cotidianul isi exprima temerea ca "noua casatorie cu Carla Bruni" pune "pe un plan secund, inca o data, chestiuni atat de serioase precum puterea de cumparare si locul Frantei in lume".

IRONIZAT DE UN LAUREAT GONCOURT. Scriitorul francez Patrick Rambaud, care a obtinut prestigiosul premiu Goncourt in 1997, il ironizeaza pe presedintele Nicolas Sarkozy si pe "curtezanii" sai in cea mai recenta carte a sa, "Chronique du regne de Nicolas Ier", o parodie istorica a primelor luni de mandat. Rambaud povesteste sosirea noului "monarh" la palatul Elysee si micile secrete ale curtii in stilul cronicarilor epopeei napoleoniene. Portretul pe care autorul il face "Iubitului Nostru Monarh" si "Splendidului Nostru Suveran" penduleaza intre impertinenta erudita si ironia cinstita, comenteaza France Presse, preluata de Newsin.

UN "MONARH” MACHO. "Inaltimea sa era atat de mediocra ca trebuia sa se inalte prin toate mijloacele", scrie el, inainte de a se amuza de "maiestatea sa" care face jogging in sort si-si scoate la vedere "muschii ca si cum s-ar intorce din camping". Autorul face referire si la politica "Proaspatului Suveran" si stilul sau de a comunica: "Cand vorbea publicului, de mai multe ori in aceeasi zi, se umfla in pene ca un porumbel si se contorsiona ciudat pentru a-si anima vorbele, al caror sens nu conta prea mult, deoarece discursurile aveau valoare mai mult prin forma lor decat printr-un fond foarte schimbator, in functie de auditoriu." Patrick Rambaud ii observa si pe ministrii si consilierii presedintelui, prezentati drept niste "curtezani": de la ministrul Justitiei, Rachida Dati, de origine magrebina, prezentata ca "baroana de Ati”, la primul-ministru Francois Fillon, "ducele de Sable”, care avea, scrie el, "umilinta credinciosilor si portul unui sef de raion". Franta - Romania: Doua secole de prietenie