N-a fost sa fie! Dimpotriva, scena publica pare sufocata de adulatori prezidentiali din societatea civila. Ma rog, acum cu unul mai putin, - unul Avramescu -, care peste noapte, in timp ce analiza - impartial, desigur, cum ii sade bine unui societar civil -, dreapta prestatie a d-lui Basescu, a sarit, tup, ca un iepuras in uniforma cu fireturi a consilierilor prezidentiali. Era si timpul, fiindca deja "se lauda" pe la talk-show-uri ca traieste modest! Nu e o problema, totusi. A ramas d-na Mungiu care combate cu 2000 de cuvinte pe minut (probabil pentru ca sta, cum ne-a informat de vreo zece ori intr-o emisiune, doar doua zile pe saptamana in tara!), si d-l Cartarescu, intrat in istoria literaturii pentru barbatescul act de a-l fi calcat in picioare pe Eminescu si datorita imensei cantitati de aer bagat cu pompa in cartile d-sale de "baietii destepti" din noua "cultura de stat". Dar nu-i de mirare: la Cluj, la recenta aniversare a nasterii poetului, toata floarea culturii si politicii locale au depus, la monumentul Poetului, in loc de buchete de flori, coroane mortuare! Prostie sau nesimtire, ce mai conteaza. E clar ca traim un timp al contestarii. Am vazut chiar ca d-l Plesu e profund maniat pe dl Helmuth Schmidt ("coleg" de "politica mare" cu d-sa), pentru proastele conferinte pe care acesta - nefiind pana acum, la 90 de ani, niciodata ministrul de Externe al d-lui Iliescu -, isi permite, totusi sa le tina. Mi-e teama, insa, ca miza pe acesti corifei ar putea fi, si ea mult prea gonflata si vom pati la fel ca d-l Cristian Mungiu, care parea "condamnat" sa ia Globul de aur, si mai apoi, desigur (macar) un Oscar. O intreaga natiune s-a grabit sa caute "dusmanii" din cauza carora aceste mari performante nu s-au implinit, peste tot, in afara de chiar filmul insusi sau a criteriilor multiple dupa care se dau marile premii. Trebuie sa spun ca mi se pare cel putin deplasat sa-l ironizezi pe Helmuth Schmidt si sa-l admiri pe Traian Basescu, sa-l contesti, terfelesti pe Eminescu pentru a clama geniul de la Cotroceni, sau sa ucizi religia in care te-ai nascut descriind intr-o piesa de teatru scena felatiei facuta de Maica Domnului lui Iisus, ca apoi sa te inchini unui presedinte vremelnic al tarii. Nu m-ar mira ca d-l presedinte, dupa ce reuseste sa-i inregimenteze in "plutonul civil" de la Cotroceni pe toti acesti excelenti urmasi ai lui Paunescu, practicanti perfecti ai "autogonfle-ului de gasca", sa-i declare chiar "monumente ale naturii", ca nimeni, niciodata sa nu le mai poata face vreun rau. Ar putea chiar sa le faca o statuie. De grup, sau individuala. Ma rog, pentru eficienta s-ar putea construi in Piata Revolutiei macar un soclu, inalt (ca nimeni sa nu poata face pipi pe corifei!) si generos, pe care atunci cand sunt prin tara, aceste "constiinte" publice contestataro-adulatoro-autogonflate sa fie urcati si sa stea, asa, cate o ora, doua, primind ovatiile, multumirile, si "mangaierile" extazului celor multi si prosti, pentru binele carora distinsii intelectuali isi sacrifica viata pe la televiziuni, dar mai ales Opera. Si apoi, chestia cu soclurile ar da posibilitatea, atunci cand d-l Basescu nu va mai fi presedinte, ca o alta "unitate" de elita a altor societari civili sa ia locul celei de acum. In ce priveste daramarea tuturor statuilor din tara ale lui Mihai Eminescu si inlocuirea lor cu statui ale d-lui Basescu, asta poate e prea mult, pentru moment: dar lucrul este cu siguranta "fezabil" daca va urma si al doilea mandat al actualului presedinte.