Concentrarea clasei politice si a presei pe "cazul Norica" este ultima dovada ca nimanui nu-i pasa in aceasta tara de agenda publica. Ultima dovada in sens cronologic si oarecum inutila, pentru ca oricum stiam ca agenda publica nu coincide cu agenda politica si agenda media. In studiul comunicarii si vietii sociale, s-a consacrat inca din 1972 renumita "agenda-setting theory" ("teoria fixarii/stabilirii agendei"), formulata pentru a corecta insuficientele lui "magic bullet theory" (nu mai traduc), care descrie si explica existenta a patru "agende" paralele: agenda publica, agenda politica, agenda media, agenda corporatista. Prin urmare, este oarecum absurd sa acuzi politicienii si presa, asa cum parea sa indice fraza de inceput a editorialului meu, pentru ca fiecare dintre aceste domenii are propria sa logica. Intre cele patru domenii exista interferente, dar numai in cazuri exceptionale.
Faptul ca Basescu este unicul sau principalul agent al formularii agendei politice, iar Tariceanu se remarca prin faptul ca incearca sa se apere sau sa tina pasul cu presedintele, este una dintre explicatiile diferentei dintre cei doi din sondajele de opinie (atat la simpatie, cat si la intentie de vot). A-i acuza pe cei doi ca nu respecta agenda publica este ca si cum le-ai reprosa ca fac politica. Politica are alta logica decat publicul. Punct. Daca le reprosam politicienilor ca nu tin cont in mod dogmatic de prioritatile publicului, inseamna ca n-am inteles nimic din modul cum functioneaza domeniile respective. La fel, daca reprosam presei ca are propria ei agenda si ca nu actioneaza altfel decat ii este natura, suntem diletanti in descrierea si explicarea comunicarii si a vietii sociale. Sau papagali, ca sa citez un clasic in viata.
Din agenda publicului fac parte probleme controversate sau teme precum saracia, salariile si pensiile (mici sau mari), somajul si locurile de munca, bolile (si medicamentele compensate), coruptia etc. Amuzant este ca presa si anumite organizatii ale societatii civile (tocmai cele care reproseaza Guvernului sau partidelor in general, cu exceptia partidului prezidential, ca nu tin cont de agenda publica) au acuzat Guvernul Tariceanu si partidele care s-au ocupat in Parlament de rezolvarea problemei pensiilor (PNL, PSD, UDMR) de populism tocmai cand se ocupau de o problema de pe agenda publica. Pentru ca agenda publica, agenda politica si agenda media sa coincida trebuie sa se petreaca catastrofe (cum au fost inundatiile) sau evenimente exceptionale (criza ostaticilor ziaristi romani din Irak). Aceste probleme dispar insa din agenda publica repede.
Nu s-au aventurat multi sa comenteze ca agenda publica din societatile sarace sau primitive (cum se petrece si la noi) se leaga de satisfacerea nevoilor primare, de la baza piramidei nevoilor (Maslow). Pe masura civilizarii societatii si a cresterii prosperitatii, pe agenda publica apar si nevoile superioare, spirituale, culturale, morale. In schimb, chiar atat de blamate cum sunt agenda politica si agenda media, ele au totdeauna legatura cu satisfacerea nevoilor superioare ale indivizilor si colectivitatilor. In concluzie, cand nu tin cont doar de agenda publica a saraciei si primitivismului, politica, presa si (mai nou) corporatiile sunt acuzate ca se preocupa de nevoile superioare ale omului. Ma opresc la jumatatea rationamentului, pentru ca altminteri voi fi acuzat de populisti ca gandesc, adica nu fac pe placul populistilor.