In urma cu 18 ani - Istorisire in doua parti despre alegerile din 1990
20 mai 1990, ziua votului liber si independent, se nimeri, din nenorocire pentru Sile Carstocea, exact in ziua cand il inmormanta pe Mosu Vasile. Mosu murise la 95 de ani. Spre usurarea tuturor celor din casa, deoarece ai lui Carstocea incepura sa fie priviti cu ura. Rand pe rand, se petreceau din lumea asta oameni tineri si mai putin tineri: de 30, de 40, de 50 de ani, dar si de 18 ani. Cum fusese cazul Lenutei Boboc, din Vintileasa Deal, care murise intr-un chip ce zguduise satul. Mama Lenutei, o habotnica de talie nationala, ii varase in cap ca va ajunge direct in cazanul cu smoala din Iad daca-si va pierde fecioria inainte de noaptea nuntii. Indignarea cu care-si apara fecioria intr-o vreme cand seara de seara, la televizor, se dadeau filme cu tavaleli de minute in sir si cu muieri care cadeau pe spate dupa o ceasca de cafea, o tinea pe Lenuta departe de posibilii pretendenti. Maica-sa ii atrasese atentia ca toti flacaii sunt nu numai ticalosi, dar si vicleni. - Sa nu crezi ca-ti spun asa, de-a dreptul, hai sa ne..., zicea maica-sa, punand puncte puncte in locul verbului rusinos, toti incep cu luatul de mana, dupa care te prind de mijloc, dupa care te saruta, dupa care te trantesc pe podele sau in fan sau pe iarba si-ti ridica fusta. Multe fete cad in pacat, continua mama sa-i zica Lenutei, pe care o treceau fiori de spaima ascultand-o, deoarece nu se opun chiar de la inceput, de la luatul de mana, ci in final, cand handralaul e peste ele, cu madularul scos. Cand e, asadar, prea tarziu. Astfel instruita, Lenuta Boboc incepu sa se teama ca de dracu' de luatul de mana. Desi era chipesa, ba chiar si cu vino'n coace, mostenind o bunica arzoaica la vremea ei, flacaii din sat o ocoleau. Facea urat la cea mai mica atingere, chiar si cand noul curtezan n-avea ganduri rele, dar simtise nevoia s-o ia de mana, pentru ca asa vazuse el in telenovela Lacrimile inimii, ca trebuie sa faca barbatul cu femeia iubita. Spaima de a nu ajunge de la a fi luata de mana la a fi dezvirginata duse nu numai la parasirea de catre toti pretendenti, dar si la pericolul de a-si pierde viata. Ultimul pretendent, om serios, pentru ca era destul de copt, si chiar voia, la randu-i, sa ia o fata mare, pe care sa o dezvirgineze cu tot tacamul (cearsaf, dantuiala etc.), o lua cu el la un bal (amandoi ocoleau discoteca pe care o considerau loc de destrabalare) in satul de peste rau. Apa fiind mare si ei vrand sa treaca pe o punte improvizata, deoarece podul era departe, la un moment dat, Lenuta se dezechilibra. El intinse mana s-o prinda, ea il lovi cu putere si ar fi cazut in apa daca el n-ar fi avut inspiratia s-o prinda de un picior si s-o traga in sus. Cand o prinsese, ei ii cazura fustele in cap, dezgolindu-i pulpele, chilotii, sanii, incat el se inrosi puternic si intoarse capul. Lenuta insa nu se tulbura. Cata vreme n-o luase de mana nu era nici o primejdie sa-si piarda fecioria. Intr-o seara insa, dupa ce vazu la televizor un film american mai deocheat, urcandu-se in pod, ca sa doarma in fan, visa ca barbatul din film, un gigolo caruia nu-i rezista nici o muiere, o dusese undeva, intr-un apartament de lux, o pusese sa se dezbrace si, fara s-o ia de mana, o trantise pe pat. Cand simti in vis palma barbatului departandu-i pulpele, Lenuta Boboc isi dadu seama ca nu mai avea scapare si incepu sa se zbata in vis ca sa scape de sub barbat, incat se rostogoli din pat si cazu pe podele. Din nenorocire se rotogoli nu numai in vis, dar si in realitate, si cazu. Nu din pat, ci din pod. Si nu pe podele, ci pe prispa, lovindu-se atat de tare la cap, incat muri. Era prima fata care murea fecioara in sat dupa vreun deceniu si asta impresiona atat de tare pe toata lumea, incat, in drum spre cimitir, intalnindu-l pe Mosu Vasile pe sosea intorcandu-se de la crasma, cei din cortegiul morturar incepura sa injure de mama focului: fete tinere, curate, precum Lenuta, mureau, in timp ce pe un ghiuj ca Mosu Vasile, care bea, fuma, ba chiar se holba la femei si la 90 si ceva de ani, nu-l lua Dumnezeu. Sile Carstocea ardea de nerabdare sa mearga la vot. Sa-l voteze pe Ion Iliescu si sa dea cu tifla taranistilor, despre care zicea ca voiau sa aduca inapoi pe mosierul Mantarosie, la a carui amintire toti batranii satului puneau mana pe carje, gata sa dea. Putea sa-l duca pe Mosu Vasile la cimitir, sa-l ingroape, sa se intoarca acasa pentru pomana si sa mearga dupa aia la scoala generala, unde se deschisese Sectia de votare. Avea timp. Urnele se inchideau la opt seara, iar el calculase ca pe la 5:00-6:00 dupa-amiaza termina cu inmormantarea. De dimineata insa, din zori, Radioul si Televiziunea ii indemnasera pe cetateni sa mearga la vot, “sa-si indeplineasca - ziceau crainicii pusi la patru ace - o inalta misiune cetateneasca”. Nu, de asta tinea el insa mortis sa se duca la vot cat mai repede. Asa cum spusese Ion Iliescu fesenistilor din intreaga tara, punand stampila pe Trandafir, dai o palma partidelor istorice; celor care voiau sa aduca inapoi mosierii. Or Sile Carstocea asteptase cu sufletul la gura momentul asta. Cel in care sa dea o palma partidelor cu pricina. Si, cum de dimineata nu se putea duce, deoarece avea treaba pana peste cap, Sile Carstocea facu un ocol cu alaiul de inmormantare pe la Sectia de votare. Cei de la scoala, care asigurau ordinea la scrutin, se pomenira cu un baietas descult, schiopatand usor, care ii anunta, aproape strigand, ca dinspre Vintileasa de sub Munte vine o multime uriasa - Hait! isi spusera organele locale, toate ale Puterii, taranistii au pus la cale o lovitura de stat! Vor lua cu asalt Sectia de votare, vor devasta urnele si vor sparge geamurile! Primarul Vasile Norocea, care nu era altul decat fostul presedinte al Consiliului Popular si secretarul de partid al comunei, se repezi pana in sosea. Intr-adevar, in departare, cam pe unde trecea pe vremuri linia trenuletului mixt Vidra-Floresti, se zarea inaintand lent, dar ferm, o multime compacta. In primele randuri se gaseau niste tipi tinand in maini cozile unor lozinci fluturand usor in vantul care se harjonea copilareste. Nu mai incapea indoiala. Taranistii se indreptau spre Sectia de votare! In sat erau insa doar cativa taranisti, niste batrani care reusisera, in scurt timp, sa se certe intre ei, ba chiar sa-si sparga capetele, unii zicand ca Iuliu Maniu a condus foarte bine PNT, ceilalti contrazicandu-i violent: Ion Mihalache a condus partidul mult mai bine. Vazand alaiul, Vasile Norocea se intreba, firesc, de unde dracu aparusera atat de multi, atat de hotarati si, mai ales, atat de bine dotati. Sunt de la Floresti - gasi el raspunsul, au fost dusi cu autobuzele azi-noapte pana la Vidra, ca sa nu se vada ca vin de la Floresti si de dimineata s-au pus in miscare. In asemenea cazuri se aranja iute o contrademonstratie. Toti cei cu leafa de la stat - de la femeia de serviciu a primariei pana la proiectionistul de la Caminul Cultural - erau convocati de urgenta printr-un sistem bine pus la punct de Vasile Norocea. Un sistem in care se intalneau trasul clopotelor de grindina, mersul cu bicicleta la casele sefilor de grupa, misiune incredintata lui Pavel Tinjala, postasul satului, punerea in functiune a Sirenei de incendiu - semnalul pentru incendiu de proportii constand in suieraturi adanci, ca de vapor, spre deosebire de semnalul pentru incendiu izolat care consta in suieraturi de tren ajuns la o curba cu vizibilitate redusa. Coloana era prea aproape de Sectia de votare ca sa mai poata fi facut ceva. Nici solutia cu chemarea TVR-ului pentru un reportaj despre huliganii din Opozitie nu mergea. Astfel ca primarul se resemna. Ce-o fi o fi! - isi zise el si, intorcandu-se in scoala, se duse glont in biroul directorului, unde-si facuse sediu temporar, si-si lua in graba de pe masa stiloul si capsatorul. In astfel de imprejurari, cei care intrau in sediu, fortand usile, aveau obiceiul de a sterpeli cam tot ce gaseau. Cortegiul ajunse in dreptul Sectiei de votare. La un semn al lui Sile Carstocea, caruta cu sicriul trase pe dreapta, sa nu incurce circulatia. Muierile din urma carutei irupsera intr-un suvoi de bocete. Pana atunci mersesera linistite, ba chiar se si inghiontisera lumeste, glumind pe seama barbatiei celui din sicriu. Stiau insa un lucru: cum se opreste convoiul, cum trebuie sa izbucneasca in plans. Si convoiul se oprise. Popa Ghita Durbaca se gandi ca ar putea profita si el de imprejurare ca sa-si exercite dreptul cetatenesc de-a vota. Sedea pe undeva prin Pietroasa, facea vreo jumatate de ora pana la scoala, astfel ca daca vota acum era scutit de un drum in plus. Renunta in cele din urma, amintindu-si ca era in odajdii. Episcopia interzicea strict amestecul clerului in politica. De aceea, Ghita Durbaca, membru pe sest al unui partid ecologist, mergea la intrunirile politice din sat sau la vot doar in civil. (Va urma)