Intirzierea cu care Bush a tratat problema palestiniana a furnizat combustibil teroristilor islamisti de pretutindeni.

Dupa sapte ani de mandat, George W. Bush s-a hotarit sa se aplece mai serios asupra problemei israeliano-palestiniene, ba chiar sa viziteze teritoriile fierbinti. Desigur, ar fi foarte frumos sa lasi ca mostenire, la final de mandat, o rezolvare a conflictului israeliano-arab; prezenta consistenta in cartile de istorie ti-ar fi asigurata. In acelasi timp, Bush a considerat ca este momentul oportun sa obtina sprijinul tarilor arabe si impotriva „celei mai mari amenintari la securitatea globala", Iranul. N-ar fi stricat nici obtinerea unei promisiuni de reducere a pretului petrolului, ar fi dat bine la electoratul de acasa, panicat deja de potentiala criza economica.

Liderii arabi nu au fost prea impresionati. Poate doar Mahmud Abbas, care s-ar agata si de un pai dupa ce a pierdut controlul asupra Fisiei Gaza in miinile Hamasului. In rest, familia regala saudita, „buna prietena" cu familia Bush, dupa cum stim din filmele lui Michael Moore, a refuzat voalat si politicos atit apelurile la scaderea pretului petrolului, cit si pe cele de coalizare impotriva Iranului. Presedintele Egiptului, Hosni Mubarak, continua si el sa ramina ofuscat dupa ce americanii i-au taiat ajutoarele militare, in valoare de o suta de milioane de dolari, din cauza traficului de arme catre Hamas.

Prea putin si prea tirziu este concluzia trasa de mass-media arabe dupa vizita lui Bush. Razboiul impotriva terorismului este insa cel care pierde cel mai mult din intirzierea cu care presedintele s-a concentrat asupra problemei israeliano-arabe. Toate gruparile teroriste islamiste, in frunte cu al-Qaeda, isi justifica lupta si prin nedreptatile la care sint supusi palestinienii. Inclusiv teroristii din Marea Britanie, nascuti si crescuti pe insula, se hranesc cu inregistrari video ale suferintei poporului palestinian. Dupa 11 septembrie, alaturi de frontul antiterorist din Afganistan, Bush ar fi trebuit sa deschida frontul diplomatic din teritoriile palestiniene, deoarece atita vreme cit exista conflictul arabo-israelian va exista si combustibil pentru terorismul islamist impotriva Vestului aliat cu Israelul. Desigur, nu este nici pe departe singura cauza a terorismului islamist, dar rezolvarea problemei palestiniene ar insemna o piedica importanta in calea radicalizarii. Altfel, se vorbeste degeaba despre cistigarea mintilor si inimilor musulmane de partea tolerantei si pacii.