Seniorul exegezei operei brancusiene, poetul, criticul, istoricul de arta, publicistul si traducatorul Barbu Brezianu, a plecat dintre noi cu doua luni inainte de a implini varsta de 100 de ani. A fost contemporan cu Noica si Eliade si a facut parte din pleiada de intelectuali interbelici care au avut contributii esentiale in cultura romana; a scris poezie, cronici de teatru in prestigioase publicatii ale vremii, studii despre arta, monografii, a tradus epopeea finlandeza Kalevala, iar premiile si distinctiile nu l-au ocolit.
Ii datoram - prin cele aproape sase decenii de viata dedicate operei lui Brancusi - pretul intrarii in constiinta romanilor a celui care a revolutionat arta secolului XX. Prin rigoarea cercetarilor sale de arhiva, incluzand desenele brancusiene, carnetul de crochiuri din tinerete, fotoportretele si aforismele sculptorului, fisele analitice ale fiecareia dintre operele expuse in muzeele din Romania, studiile si comentariile publicate in 1976, in monografia "Brancusi in Romania", reeditata in 1998, la Editura All, inclusiv in limbile franceza si engleza, Barbu Brezianu a conturat cel mai complet portret al parintelui sculpturii moderne. Şi-ar fi dorit sa mai scrie - asa cum imi declara intr-un interviu din 2005 - "un capitol referitor la cat a fost el (Brancusi, n.r.) de neinteles, atat de academicienii Republicii Populare Romane cat si de alti critici, in Franta, unde a trait". "In tot ceea ce a scris, niciun cuvant fara sens, niciun semn de trufie. Cunostintele sale despre mediul romanesc al lui Brancusi, despre relatiile dintre persoane, idei si opere de arta sunt fara egal", spunea Sidney Geist (1914-2005) - exegetul american al operei brancusiene - intr-o scrisoare ce urma sa intre in volumul omagial dedicat maestrului Barbu Brezianu.