Dupa trei ani in care i-a indrumat pe croatii de la McCann in ale creatiei, speriat de rutina care incepuse sa isi faca loc, Adrian Preda s-a intors in Romania si chiar la rivalii de la Leo Burnett. In tara a gasit o publicitate si mai blazata decit o stia si o generatie noua de pusti care au intrat in breasla pentru ca se plateste bine. Stam mai bine insa decit Zagrebul, chiar daca ei au inceput mai repede decit noi.

De ce te-ai intors in Romania?

Glumeam cu un prieten foarte bun care lucreaza mult in afara si care a stat in tara pe perioada aventurii mele croate, ca trebuie sa pastram constant numarul de romani din Romania. Asa ca eu m-am intors si el a plecat in Malaiezia.

Alte motive, in afara chemarii patriotice?

Au fost doua majore. Primul se cheama rutina. Ajunsesem intr-un moment unde stiam pe ce conturi se poate face creatie si unde era inutil sa incerc. Ma obisnuisem cu un anumit statu-quo, simteam ca nu pot sa imping lucrurile mai departe. Iar cind m-am trezit intr-o luni dimineata ca nu-mi vine sa ma duc la agentie, m-am speriat. Asa ca m-am dus la top management, mi-am cerut scuze si le-am dat preavizul. Al doilea motiv a fost mult mai personal: nu puteam sa mai stau departe de familie si sa-i vad numai pe Skype.

Si ai venit tocmai la rivali?

As vrea sa fiu foarte clar: McCann Croatia este o agentie buna si puternica. Motivul pentru care n-am putut sa mai continui a fost focusul obsesiv pe rezultate financiare, altoite pe atitudinea „daca clientul vrea niste mizerii, hai sa i le facem. La urma urmei, el plateste". Este ceea ce numesc abordarea de lautar, iar cu ea nu voi fi niciodata de acord. Insa dincolo de asta, din punctul de vedere al fostilor colegi, pot spune ca am intilnit niste oameni minunati. Am avut si norocul sa fac parte din evolutia retelei est-europene a McCann. In doi ani, Adi Botan (n.r. - deputy managing director in McCann Erickson Romania si CEE creative director, McCann Erickson) a pus o tona de energie, creind o comunitate foarte puternica. Daca la inceput numai McCann Romania si Israel contau ca agentii creative, evolutia tuturor tarilor est-europene a fost impresionanta. Dincolo de ce-lebra rivalitate Leo - McCann, cred ca Botzi este unul dintre cei mai buni directori de creatie pe care i-am intilnit.

Dar de ce ai trecut tocmai la Leo Burnett?

Simplu: pentru ca este o agentie care pune accent pe excelenta creativa. Pentru ca au luat branduri „de lemn" si le-au transformat in adevarate bombe sexy.

Ti-a fost dor de romani?

Mi-a fost dor de familie si prieteni. Am mai apucat sa maninc o sarma si sa vorbesc romaneste la petrece-rile de la ambasada si la diversele intilniri cu o diaspora mica, insa formata numai din oameni inteligenti si veseli, toti lucrind ca directori in diverse companii din Croatia. Despre diaspora categoria „Mailat" nu am avut informatii cu exceptia unui titlu cu litere de o schioapa dintr-un ziar croat: „Un roman a incercat sa violeze o tinara din Zagreb, dar a fost imobilizat de aceasta pina la venirea politiei".

Cum ai gasit publicitatea romaneasca?

Mi-a fost dor la nivel de entuziasm si numar de productii publicitare. Cind le spuneam colegilor ca in Romania o agentie mare filmeaza 40-50 de spoturi pe an, ma priveau cu ochi mari.

Desi era destul de blazata si in momentul in care am plecat, acum mi se pare si mai si. Din ceea ce am vorbit cu prietenii mei se pare ca „focul divin" a disparut din noua generatie de publicitari. Pustii care intra acum in advertising o fac numai pentru ca este o slujba bine platita si atit. Nu prea mai au acea determinare si pasiune care transforma un creativ bun intr-unul excelent. S-ar putea insa sa fie doar o ruptura intre generatii. Poate ca „batrinii" vad totul prin prisma „pe vremea mea…", pe cind cei mici au o atitudine diferita. Cred ca exista oameni foarte buni in fiecare generatie, chiar daca ei s-ar putea sa para alieni unor veterani care au inceput pe 486.

Ce a ramas la fel?

Dincolo de reactiile post Golden Drum, Romania ramine cel mai important jucator din Europa de Est. Calitatea productiilor si ideile creative sint peste media zonei. Unii o pun pe seama faptului ca economia este inca in crestere. Altii pe seama ghosturilor (lucrari create special pentru festivalurile de publicitate). Amindoua parerile pot fi adevarate, dar personal o pun pe seama unui talent nativ romanesc. Si credeti-ma, nimic nu este mai reconfortant pentru un roman decit un „reati ai dreacu de tigani" invidios pe care ceilalti est-europeni nu au curajul sa-l rosteasca. As spune chiar foarte reconfortant.

Doua din printurile realizate de Adrian Preda la McCann Croatia(click pe foto) Ce ti-a placut in Croatia la jobul tau?

Nu pot sa spun ca a fost ceva care m-a impresionat nespus la nivel publicitar. Aceeasi Marijana cu alta palarijana. Toata plaja de clienti, de la cei inteligenti si cu viziune pina la cei obtuzi care vor doar cartoane si hard sell. Mi-a placut scoala croata de design, este exceptionala. Curios, dar designerii sint cei ce au un statut de superstaruri (spre deosebire de publicitari la noi). Designerii faimosi sint invitati la emisiuni tv, au articole in presa, lumea ii recunoaste pe strada.

Si partea mai putin buna?

E legata tot de scoala de design. Se pune prea mult accentul pe design, uneori felul in care arata un ad este mai important decit ideea din spate. Mai este si atitudinea fata de publicitate: copiii invata in facultate ca ajungi in publicitate numai daca te-ai ratat complet ca designer.

Ai mai vazut si alte diferente intre cele doua publicitati est-europene?

Am mai spus-o de multe ori, insa mi se pare o metafora potrivita: publicitatea croata este ca un adolescent care si-a inceput viata sexuala prea devreme si acum s-a blazat. Fosta Iugoslavie a fost un stat comunist, dar ei au avut Komunist 2.0, versiunea imbunatatita. Puteau sa calatoreasca liber in afara, marca germana si lira italiana erau monede forte si era o abundenta de produse pe piata la care noi nici nu visam. Publicitatea lor a inceput undeva in anii ’70, asa ca in vremea noastra advertisingul a devenit o meserie ca oricare alta. O alta diferenta este marimea pietei: bagi adaptari pina iti da singele pe nas. Singurii clienti pe care poti face ceva cu adevarat bun sint clientii locali. Si cum am mai spus, in Romania se produc anual de 100 de ori mai multe spoturi tv.

Ce cred creativii croati despre omologii din Romania?

Publicitatea romaneasca este privita cu respect. Si este normal, prin prisma premiilor, a calitatii productiilor si a dinamicii pietei. Altfel, a fost ceva care m-a distrat si enervat in acelasi timp: in momentul in care am intrat in Uniunea Europeana, am auzit deseori „Pai v-au primit pe voi in EU, iar pe noi…". Asa ca un dracusor ma impingea mereu sa raspund la intrebarea „Cum este in Romania acum, dupa intrarea in Uniunea Europeana?" cu „Este foarte bine! O prosperitate de invidiat, economia duduie, oamenii sint foarte fericiti, curge lapte si miere".

Cum e salariul acum fata de cind ai plecat?

Este un salariu civilizat. Cistig destul de multi jderi si in Romania (nota: jderul, numit kuna, este moneda croata. La fel cum la noi este leul).

Care sint primele puncte pe agenda de la Leo?

Precum Habibou, care a spus pe aeroport cind a venit la Steaua si un reporter l-a intrebat despre locul de titular in noua echipa: „Voi vorbi despre asta pe terenul de joc". Mais oui!

Dintr-o multinationala in alta Adrian Preda lucreaza in publicitate de 10 ani. In 1999 s-a angajat copywriter la prima agentie multinationala, Graffiti BBDO, si a promovat incet si sigur pina cind in 2004 a devenit directorul de creatie al aceleiasi agentii. In 2006 a acceptat oferta celor de la McCann Erickson Croatia, de chief creative director. Cu lucrarile de acolo a cistigat anul trecut doua premii la The Cup, festival desfasurat in Valencia si aflat la prima editie.

Primele impresii ale publicitarului la Zagreb, pe www.cotidianul.ro/select