Ne-am obisnuit ca muzicienii sa nu ne deamageasca. Ii idolatrizam si ne place tot ce canta. Insa, analizate la cald, nu toate compozitiile lor se ridica la rangul deja consacrat. Cu greu acceptam, astfel, ca Bob Dylan nu e perfect, nici Aerosmith sau Led Zeppelin.

Daca majoritatea clasamentelor vizeaza cele mai bune trupe, piese sau albume, publicatia Rolling Stone a cerut parerea specialistilor si a facut un top al celor la slabe albume din istoria muzicii rock. Anii '80 au facut ravagii printre muzicienii de prim rang. Albumul „Down in the Groove“, lansat de Bob Dylan in 1988, se afla pe primul loc in clasament. Nasterea acestuia a fost una dificila. Lansarea a fost amanata cu mai mult de jumatate de an, din cauza ca inregistrarile au fost distruse de trei ori. Insa, de ce s-a chinuit atat Dylan pentru un album de coveruri nu este clar nici astazi. „Dirty work“, semnat The Rolling Stones, vine tare din urma. Albumul lansat in '86 este al 21-lea al trupei, fara a numara greatest hits-urile. Criticii publicatiei scot in evidenta amalgamul de stiluri care sunt imbinate aici. „Este mai mult un produs decat o de claratie. Cu piesele 'Winning Ugly>> si 'Dirty work>>, acesta este albumul Stones din perioada 'yupie>>. Ca un intreg, muzica si versurile nu se ridica la nivelul 'Beggar's Banquet>>, 'Let it bleed>>, 'Sticky fingers>> sau 'Exile on a main street>>, este solid, dar nu spectaculos. Pare incomplet si terminat la termen“, spunea criticul Jon Pareles. Pe locul trei in topul celor mai nereusite albume se afla „Tonight“ al lui David Bowie, compus impreuna cu Iggy Pop si lansat in 1984. Criticii il vad mai mult decat comerical. Albumul lui Van Morrison „Beautiful vision“, lansat in 1982, ne aduce in prim-plan un alt Van Morrison. Piesele de pe acest produs discografic sunt „mult prea melancolice“. Din muzica The Clash, albumul „Cut the crap“ (1985) ramane ca fiind cel mai slab. „The Clash intruchipa intr-o vreme tot ce era mai nobil in punk. Din pacate, 'Cut the crap>> suna ca si cum primii noua ani din istoria trupei nu ar fi existat. Fara Mick Jones, muzica The Clash suna disperat“. Neil Young si „Old ways“ (1985) se afla pe locul sase. Intoarcerea la country nu i-a venit deloc bine lui Young. Nici macar aportul adus albumului de catre Willie Nelson nu l-a ridicat in ochii criticilor. Anul 1982 este unul slab si pentru van Halen.