Traim vremuri destul de triste, chiar gretoase pentru Romania. Ne intoarcem in trecut, suntem dependenti de el. Comunismul i-a marcat atat de tare pe unii lideri, incat si fara voia noastra suntem obligati sa ne raportam la el.

Cazul Norica Nicolai demonstreaza inca o data ca puterea actuala, lansata ca o speranta de dreapta si liberalism european, se autodistruge prin injectarea cu ser comunist si securist. In momentul asimilarii prin sangele politic, serul elimina incet orice urma de ratiune, intuneca mintea. Presedintele este depozitarul cutiilor cu ser si le administreaza constant de trei ani, cu un cinism incredibil, distrugand orice idee de optimism si perspectiva pozitiva.

E jenant pentru un stat european sa aiba drept argument de judecata un dosar creat de autoritatile comuniste in urma cu peste 20 de ani. Daca pentru presedintele Basescu dosarele Securitatii si cele ale Sectiei de cadre ale PCR, Militiei si Procuraturii sunt reperele morale si profesionale pe baza carora se judeca azi, intr-o tara NATO si UE, atunci il parafrazez: ce blestem a cazut pe tara asta sa fie condusa de un comunist?

Pe masura ce trece timpul, observ ca seful statului e obsedat de trecut, marcat de mecanismele ce functionau in regimul comunist. Dictatorul Nicolae Ceausescu ar fi fost probabil mandru, in zilele noastre, vazand ca arhiva comunista razbuna intr-un fel rasturnarea din Decembrie 1989. Si genereaza o instabilitate cronica, de care nu mai scapam.

Daca cineva a gresit in trecut, trebuie sa-l condamnam toata viata pentru acel lucru? Cate momente nefericite si nedorite au fost in viata profesionala a celor care au muncit in comunism? Sa-i punem pe toti la stalpul infamiei? Poate cineva garanta ca in vremurile acelea era vina exclusiva a celui acuzat?

Dosarele trecutului, care macina linistea unui stat insuficient consolidat democratic, ne sunt administrate cu pipeta de acelasi medic ciudat, care-si omoara pacientii si e totusi foarte popular.

Citeste si:

Asa aflam de ani buni ca liberalii sunt cei mai mari nemernici. Ca PNL e plin de informatori, fosti procurori comunisti, ca sunt slabi guvernanti, mafioti, oligarhi. Tot acest tablou sinistru seamana cu descrierile din procesele politice ale anilor '50. Cine a citit literatura de specialitate stie despre ce vorbesc. Auzind aceste vorbe, despre nenorocitii de liberali, parca citesc replicile lui Turcanu din Inchisoarea Pitesti. Spiritul unuia din marii criminali creati de comunism bantuie azi prin politica romaneasca si faptul acesta ma face sa vars.

Sunt unul dintre cei care afirma in mod constant ca Partidul National Liberal se misca greoi. Reactioneaza incet si slab la lovituri. Nu e in stare sa anticipeze ce-i in mintea adversarului. Mai mult, e incapabil sa administreze lovituri de mare efect, permise in timpul jocului. Nu din cele sub centura. Acolo e mare maestru jucatorul din coltul rosu. PNL are mereu o criza de oameni competenti pentru posturi-cheie. Nu joaca strategic. Se multumesc de ceva timp cu miute tactice, fara sa-si poata valorifica prea bine avantajele unei guvernari destul de bune in ultimii trei ani.

Anul 2008 se anunta unul dificil din punct de vedere financiar. Adaug aici si incarcatura electorala. Daca pana acum PNL nu s-a remarcat serios pe terenul politicii mari, de azi incolo e si mai greu. Cu toate aceste handicapuri si greseli, PNL este dominat totusi de un bun-simt ce pare sa decurga din comportamentul lui Calin Popescu Tariceanu. Asa natang si mafiot, cum incearca sa ni-l prezinte Traian Basescu, liderul PNL degaja o eleganta si un bun-simt reale, in comparatie cu adversarul sau. Nu cred ca se asteapta nimeni ca actualul premier sa dea un cap in gura unui comerciant arab ori sa chefuiasca pana in zori cu Gigi Becali.

In confruntarea dintre dobermanul politic perfect, dar foarte agresiv, si bichonul liberal, curatel si simpatic, dar cam inofensiv, majoritatea elodiana va prefera mereu generatorul de sange. N-am atins inca acel nivel de maturitate si decenta in Romania, incat sa ne domine ratiunea, si nu pasiunea.

Hitul zilelor noastre e piesa trupei Beatles: "Back in the USSR". Intoarcerea in trecut ne face rau, tensioneaza puternic prezentul. Viitorul e si mai sumbru, se vede in culori gri. Cine vrea in trecut sa ajunga acolo. Si asta cat mai curand. Pana nu se aplica bancul din aceeasi perioada: "Tovarasul secretar general al partidului si presedinte al republicii anunta cu regret incetarea din viata a poporului roman".