Procesul plagiatului

La Judecatoria Sectorului 1, din Bucuresti, s-a desfasurat ieri un nou termen al procesului in care Gabriel Liiceanu a dat in judecata civila ZIUA, dupa ce ziarul nostru a publicat mai multe articole in care filozoful-om de afaceri era acuzat de plagiat de catre scriitorul Ion Spanu si filozoful Constantin Barbu. Gabriel Liiceanu s-a aratat ofensat de dezvaluirile din ZIUA, dar si de unele comentarii si editoriale construite pe problema plagiatului, si a cerut daune morale de cate 100.000 RON, de la scriitorul Ion Spanu, directorul ZIUA Sorin Rosca Stanescu si Victor Roncea.
Liiceanu s-a considerat "batjocorit", "murdarit" si "improscat" de articolele din ZIUA. El a sustinut in mai multe randuri: "Ma aflu in situatia penibila de a fi judecat de oameni care nu au competenta sa judece activitatea mea". Curios, Liiceanu nu l-a actionat in judecata si pe Constantin Barbu, care este considerat un nume greu in domeniul filozofiei. Amintim ca ZIUA a publicat anul trecut o serie de articole in care semnala opiniei publice faptul ca mai multe lucrari apartinand lui Gabriel Liiceanu contineau pasaje reproduse din operele unor filozofi celebri, fara ca publicul sa fie incunonstintat ca acestea nu apartin autorului respectivelor lucrari. Ziaristii de la ZIUA au publicat si cateva articole de opinie (editoriale) pe marginea dezvaluirilor, argumentate cu probe, facute de scriitorul Spanu si filozoful Barbu.
Amploarea pe care a luat-o plagiatul in Romania a facut ca aceasta practica necinstita sa devina un adevarat fenomen, mai ales in mediile universitare. Mass-media au dezvaluit in ultimii ani zeci de cazuri de plagiat a unor functionari de prim rang, din diverse domenii de activitate, de la medicina si pana la agronomie. S-a aratat ca exista nenumarate teze de doctorat si alte lucrari de specialitate sau publicatii atinse de acesta tara. In unele cazuri de reproduceri de texte, fara avizarea explicita a cititorului asupra autorului real, s-a invocat de catre cei acuzati ca judecarea lor ar fi apanajul unor cercuri avizate, foarte restranse, de specialisti. Ca jurnalistii ar face mai bine sa se abtina de la asemenea subiecte pentru ca ei nu s-ar pricepe la asemenea lucruri. Iata de ce cazul Liiceanu devine cu atat mai interesant, cu cat ziarul ZIUA a luat decizia sa demonstreze in instanta, cu probe stiintifice, modul in care au fost reproduse in lucrarile sale texte ale unor ganditori de marca ai omenirii. Azi, prezentam felul in care ganditorul Liiceanu a inteles sa raspunda in instanta unor intrebari la obiect.
Prorogarea expertizei plagiatului
La termenul de ieri de la Judecatoria Sectorului 1, au fost prezenti la instanta directorului ZIUA Sorin Rosca Stanescu si reclamantul Gabriel Liiceanu, care a venit insotit de avocatul sau ales, Valeriu Stoica. Judecatoarea cauzei a administrat proba cu interogatoriul directorului ZIUA, dar si filozofului Liiceanu. La tirul de intrebari excesiv de repetitive, adresate de aparatorii lui Liiceanu, Sorin Rosca Stanescu a explicat modul in care se iau deciziile in ziar cu privire la aprobarea publicarii unui materiale, dar mai ales faptul ca Liiceanu, atunci cand a inteles sa faca politica si sa sustina la scena deschisa pe Monica Macovei si Traian Basescu, si-a asumat in mod automat si constient riscul de a deveni subiectul unor dezvaluiri publice in mass-media, la fel ca orice om politic care se infatiseaza in prim plan.
Apararea ziarului ZIUA a ales calea cea mai grea de sustinere a procesului, intrucat in cazul Liiceanu nu se vor invoca doar libertatea de exprimare si dreptul jurnalistilor de a face comentarii si a emite opinii/judecati de valoare ce nu pot fi cenzurate, ci se va face dovada faptului ca Liiceanu a publicat in lucrari proprii texte apartinand unor filozofi straini, fara ca publicul sa fie avertizat explicit ca respectivele texte nu-i apartin. De altfel, jurnalisti de la ZIUA au solicitat judecatorului cauzei, ca pe langa proba cu inscrisuri, sa se incuviinteze si proba cu o expertiza de specialitate, efectuata cu experti de top, care sa ateste asemanarea de texte. Instanta a prorogat deocamdata administrarea acestei probe, dupa administrarea probei cu inscrisuri.
Liiceanu: "Nu am folosit nici un plagiat!"
De partea cealalta a baricadei, Gabriel Liiceanu a ales calea negarii vehemente a acuzatiilor de plagiat, repetand de zeci de ori, fara ca instanta sau intrebarile sa i-o ceara, faptul ca se considera "batjocorit", "improscat" etc prin articolele publicate. Modul in care a raspuns Liiceanu la intrebari, la obiect sau nu, sincer sau nu, va lasam pe dvs. sa judecati dupa cum acesta a replicat la intrebarile puse
de aparatorii ZIUA.
La intrebarea "Recunoasteti ca in 1975, cand ati publicat varianta initiala din <<Tragicul - O fenomenologie a limitei depasirii>> , l-ati citat masiv pe Marx, in special in chestiuni delicate referitoare la proprietatea privata, iar in varianta republicata in 1993, sectiunea cu citatele respective nu se mai regaseste?"
Gabriel Liiceanu a oferit urmatorul raspuns: "Nu retractez nici un cuvand scris in viata mea, pentru ca nu am scris decat ceea ce am crezut. Nu invocarea unui autor e problema, ci ceea ce faci cu el invocandu-l".
La intrebarea "Recunoasteti ca in unele lucrari ale dvs. apar, cu o frecventa covarsitoare citate din Marx, care dispar insa odata cu republicarea aceleiasi lucrari dupa caderea regimului comunist, iar in alte lucrari post-decembrieste cum e si <<Apel catre lichele>>, apare un articol datat din augist 1989 care sugereaza ideea ca aveati o pozitie de disident in timpul regimului".
Liiceanu a raspuns: "Nu". Apoi a precizat: "Am detestat ideologia marxista"
La intrebarea "Ati facut in nota introductiva la volumul Martin Heidegger - Repere pe drumul gandirii, aparut la Editura Politica in 1988, trimiteri la opera lui Heiddeger care sa poata informa cititorul, in mod explicit, asupra faptului ca afirmatiile din respectiva nota nu va apartin in totalitate? Unde se regasesc aceste afirmatii?
Gabriel Liiceanu a raspuns: "Orice om care plagiaza, incearca sa aiba un folos din furatul ideilor altora. Nu se poate obtine nici un folos reproducand propozitia <<hainele sunt in dulap si bancile sunt in sala de curs>>. Nu se poate plagia un autor intr-o carte care-i poarta numele". "Nu am folosit nici un plagiat!", a rabufnit Liiceanu, care dupa ce a fost corectat gramatical de judecatoare, a revenit cu afirmatia: "Nu m-am facut niciodata vinovat de plagiat!" De retinut ca in raspunsurile oferite, Gabriel Liiceanu a declarat ca a folosit mereu ghilimele pentru textele preluate din operele altora, iar acolo unde nu au existat ghilimele, a sustinut ca a facut trimitere la surse/autori in mod explicit sau prin note din subsolul paginilor lucrarilor sale.
La intrebarea: "In textele in care ati fost acuzat de plagiat ati folosit ghilimele pentru a marca pasajele care nu va apartin? Recunoasteti ca ati preluat texte din Heidegger, iar acuzatia noastra nu se refera la <<incalcarea drepturilor de autor>>, ci la faptul ca nu le-ati marcat, asa cum prevede legea, prin ghilimele care sa delimiteze clar care texte sunt ale dvs. si care sunt preluate din alti autori?"
Gabriel Liiceanu a raspuns: "Evident ca am folosit ghilimele pentru pasajele care nu-mi apartin, iar cititorul observa ca apartin lui Heidegger din propozitiile de deasupra si de dedesubt".
La intrebarea "Stiti ca in toate tarile civilizate chiar si preluarea unei idei fara indicarea sursei este considerata plagiat?"
Reclamantul Liiceanu a raspuns: "Nu, discutia e contextuala si nu poate fi purtata decat de specialisti. Un ziarist nu poate sa judece un text de filozofie de varf!".
Liiceanu a afirmat cu tarie si in mod repetat: "In Romania exista doar doi, trei oameni, de top, care sunt capabili sa judece activitatea mea in filozofie si, in speta a lui Heidegger" (...) Ma aflu in situatia penibila de a fi judecat de oameni care nu au competenta sa judece activitatea mea (...) Un ziarist nu poate sa judece un text de filozofie de varf" (...) Un ziarist nu are competenta". Liiceanu a inceput sa foloseasca termeni si citate din opere pe care stia ca nimeni din sala nu le cunoaste, afirmand ca astfel de citate sunt "chestii care sunt o banalitate in cercul heideriologilor".
La intrebarea: "Cunoasteti care este regula in cazul preluarii unor citate dintr-un autor?"
Liiceanu a spus ca: "Regula este trimiterea la surse in diferite forme. Citarea expresa in ghilimele, trimiterea la contextul in care apare cuvantul sau propozitia, declinarea intr-o forma sau alta a sursei din care provine".
Afaceri de miliarde
ZIUA a publicat si anchete despre afacerile de miliarde, mai putin cunoscute opiniei publice, ale filozofului Liiceanu, dezvaluind faptul ca acesta a ajuns in 1990, printr-o procedura necunoscuta nici la ora actuala, patronul fostei Edituri Politice a PCR (transformata ulterior in Editura Humanitas) in perioada cand prietenul sau Andrei Plesu era ministrul al Culturii. Ministerul Culturii sustine ca in bazele lor de date nu se mai gasesc acte despre privatizarea fostei Edituri Politice, respectiv date despre modul de instrainare (pret, active, eventuala licitatie etc).
Scutiri de impozit
ZIUA a mai dezvaluit si faptul ca acelasi Liiceanu a beneficiat de scutiri de impozite catre bugetul de stat, de ordinul miliardelor de lei, dupa ce a lustruit clantele unor fosti ministri de la Finante si membri ai Executivului, cu fel de fel de memorii. Dar si faptul ca sediul Grupului pentru Dialog Social, din Calea Victoriei, care a fost retrocedat proprietarilor de drept, nu este parasit nici in ziua de azi de gruparea de intelectuali care au facut front politic cu Traian Basescu, fiind transformat intr-o adunatura de spatii comerciale aducatoare de profituri insemnate pentru firmele aceluiasi Liiceanu. Ciudat, Gabriel Liiceanu nu a inteles sa se planga in instanta si despre dezvaluirea trecutului sau de om de afaceri, favorizat sub diferite regimuri si care a prosperat peste masura, preferand sa se considere lezat doar de acuzele de plagiat.
18 februarie, urmatorul termen
Urmatorul termen al procesului a fost stabilit pentru data de 18 februarie 2008, data la care se vor prezenta inscrisurile depuse ca proba si se va dezbate oportunitatea administrarii unei expertize de comparare a textelor, solicitata de aparatorii ziarului ZIUA.

---

Despre autor: