Regal, Prezidential, Moldovita, Calugareni. Stau cuminti, la racoare, foarte bine pazite, la Remiza Mogosoaia. Despre aceste tre­nuri de epoca s-au scornit de-a lungul timpului tot felul de po­vesti. Imaginatia oamenilor din aceste locuri a lucrat in voie de-a lungul anilor si nimeni n-a putut-o opri... E normal sa se intample asta, avand in vedere cine au fost proprietarii acestor trenuri si faptul ca acest loc a fost mereu foarte bine securizat. Nici hotii, nici spionii si nici vreun curios oarecare nu s-ar incumeta sa patrunda in adapostul celebrelor vagoane. “Fratele” lor, trenul lui Gheor­ghiu-Dej, isi asteapta recondi­tio­narea in aceeasi padure, dar afara, pe sine. El a fost lasat mai la urma. Dar ii va veni si lui ran­dul sa se plimbe iar in voie pe caile ferate ale patriei si sa stran­ga o gramada de bani de la “chiriasi”. FANTOME SI LEGENDE. Remiza Mogosoaia este ea insasi un personaj, la fel ca si garniturile pe care le adaposteste. Fantomele trecutului convietuiesc aici cu legendele locale. “Pe vremea lui Ceausescu, oamenii din zona spuneau ca trenurile astea sunt ascunse in pamant si ies numai ziua, cand se merge cu ele. Nu se stia exact care este trenul lui, dar toti povesteau cate ceva despre unul care e foarte bine pazit, care intra noaptea in pamant si e plin de aur”, poves­tesc astazi razand angajatii Societatii Feroviare de Turism. Spatiul securizat de la Mogosoaia, unde erau adapostite garniturile si in timpul comunismului, da fiori localnicilor, care nu indraznesc sa se apropie prea mult. Nici noi n-am putut fotografia garniturile din afara, pentru a nu divulga astfel secretele pozitionarii lor. Dar nici vorba de kilogramele de aur sau de pietrele pretioase pe care le viseaza romanul obisnuit cu exagerarile. CINE SCHIMBA BECUL? Am plecat din biroul foarte mic al celor patru responsabili cu trenurile de epoca de la Societatea Feroviara de Turism, pierdut pe undeva pe la etajul opt al Hotelului “Astoria” de langa Gara de Nord. Doi dintre ei ne-au insotit pentru a ne ghida printre vagoanele lenese ale renumitelor trenuri care se odihnesc in Re­miza Mogosoaia. Ne-au avertizat de la inceput ca nu avem voie sa fotografiem in exterior, pentru ca este loc de maxima securitate. “Miroase a tamaie!”, a fost primul lucru pe care l-am simtit urcand in Trenul Regal. Dormitoarele duble, cu baie la mijloc, sunt destul de confortabile pentru un tren. Dar cine le ingrijeste? “Daca e vorba de dat cu aspiratorul, de schimbat un bec, facem noi. Cum facem acasa, putem sa facem si aici. De desfacut niste suruburi, de schimbat un bec, praf si fel de fel, nu e o problema. Partea de reparatii se face cu cei autorizati la revizie”, ne-a lamurit unul dintre insoti­to­rii nostri. Deci e ca si cum le-ar avea in grija ca niste “baby sitte­ri”: uite, ai niste trenuri de epoca, le dai cu peria, le stergi la fund si le dai de mancare! Daca e nevoie, le scoti si la plimbare si le canti ceva... Pentru ca initial am inteles ca insotitorii nostri se ocupa de veri­ficarea garniturilor, de actele necesare la inchirierea lor si sunt un fel de “piari” ai “ve­de­telor” pe sine. “Daca cineva vrea sa-l inchirieze, dureaza cam doua saptamani pregatirea si discutiile pe care le avem ca sa punem la punct programul. Ca locomotiva sa fie frumoasa, trebuie sa fie cu cosul inainte si trebuie sa te lamuresti daca regizo­rul a stabilit sa se filmeze dintr-un anumit unghi”, ne-au ex­­pli­cat ei. Eh, dar uite ca nu-i chiar asa, pentru ca tot ei sunt si menajerele si tot ei duc si gunoiul... COPPOLA+MOLDOVITA=LOVE. Tot de la ei am aflat si de dragostea la prima vedere dintre Francis Ford Coppola si trenul Moldovita, care merge cu de-a dreptul impresionanta viteza de 30 de kilometri la ora. “Lui Coppola i-a placut Moldovita, care are cinci vagoane. Trebuia sa filmeze cu Trenul Regal, dar cand a vazut vagoanele de la Moldovita s-a razgandit. Cand avea chef sa ia o pauza, se urca in tren si nu se mai dadea jos”, povesteste domnul Cireasa, seful departamentului care are in grija garniturile de epoca. Asta se intampla in toamna anului 2005, pentru filmarile la “Tinerete fara tine­rete”. Dar nu numai pentru filme si reclame se inchiriaza trenurile de epoca. Se gasesc si unii care vor sa se plimbe pur si simplu cu batranele celebritati, drept pentru care scot banii din buzunar si pleaca in excursie... Albastrul care l-a vrajit pe Coppola Garnitura Moldovita a devenit foarte repede “vedeta” de cinema si de televiziune, dupa ce a fost descoperita de regizori si folosita pentru filmari. Pe multi i-a inspirat pentru reclame, dar Moldovita a “jucat” si pentru marile ecrane ale lumii. Unul dintre regizorii care au descoperit-o si au “lansat-o” in showbiz-ul international este Francis Ford Coppola. El a inchiriat-o in 2005 pentru “Tinerete fara tinerete” si prefera sa-si petreaca timpul liber dintre filmari in salonul albastru si in compartimentele foarte comode de clasa I. Moldovita merge cu maximum 30 de kilometri la ora si are 4 vagoane, construite intre anii 1885-1890 la Fabrica de Vagoane Simmering, din Austria. In ultimii ani, trenul a fost “vedeta” celor mai importante manifestari ale Cailor Ferate Romane. Are un vagon de bagaje, compartimentat special pentru transportul marfurilor voluminoase, care beneficiaza de incalzire cu soba si este dotat cu bar. Un vagon de clasa I, cu o capacitate de 12 locuri, organizate in doua compartimente, un vagon de clasa a II-a, cu o capacitate de 24 de locuri, amenajate in trei compartimente, si vagon salon, cu o capacitate de aproximativ 15 locuri. Acesta din urma, imbracat in albastru, demonstreaza ca un simplu vagon poate deveni salon in toata regula, prin felul in care e decorat. “Pe vremea lui Ceausescu, oamenii din zona spuneau ca trenurile astea sunt ascunse in pamant si ies numai ziua, cand se merge cu ele. Nu se stia exact care este trenul lui, dar toti povesteau cate ceva despre unul care e foarte bine pazit, care intra noaptea in pamant si e plin de aur”

CINE MERGE CU TRE­NU­RILE ASTEA? “Cine are bani!”, ar fi cam singurul raspuns, pentru ca te costa cam 10.000 de euro sa inchiriezi o garnitura pentru o excursie. Iar preturile variaza in functie de durata, servicii, distanta parcursa si multe alte amanunte. Cu toate “optiunile” se poate depasi cu mult suma de 10.000. Dar asta aflati doar dupa ce se face calculul inchirierii, tot in biroul prietenilor nostri care ne-au insotit printre garniturile de la Mogosoaia. Contractele sunt confidentiale. La asemenea suma, evident ca trenurile nu au nas! Iar cei care se ocupa de intre­ti­nerea lor, fie ca sunt de la SFT sau de la Remiza Mogosoaia, devin gazdele bune la toate. “Trenul Regal a fost folosit de Carol al II-lea si de Mihai. Ultima masa pe teritoriul Romaniei a lui Mihai a fost in Trenul Regal. Dupa care Gheorghiu-Dej a mers cu presedintele URSS, Hrusciov. Au semnat aici pactul de retra­gere a armatelor ruse de pe teritoriul nostru. Apoi si-a facut propriul tren, ca era la moda. Si Ceausescu pana in '77 a circulat cu asta, dupa care a dat comanda si s-a facut actualul tren prezidential pe care l-a folosit pana in '89”, ne-au explicat insotitorii nostri. GAZDE BUNE. Si pentru ca tot am adus vorba de insotitorii nostri, am aflat ca tot ei sunt “baietii buni la toate”. Au grija de confortul “chiriasilor” si uneori le mai fac si de mancare... Iar bucatarul doarme in vagoanele special amenajate, un fel de bucatarii cu pat, in care incape un singur om. Saloanele si compartimentele de lux din Trenul Regal si din Moldovita sunt mult mai spatioase si mai confortabile decat cele destinate insotitorilor. Furnir de trandafir, de nuc, de cires. Fotolii si scaune capitonate cu piele de cordoba si puf de pinguin, scrumiere, statuete si vaze din alabastru de Grecia. Toate arata bine dupa ce au fost reconditionate. “FRATELE COMUNIST”. La fel de bine ar arata si “fratele” lor, comandat de Gheorghiu-Dej, copie fidela a Trenului Regal. Dar el mai are de asteptat pana va fi redat circulatiei. Pana atunci va sta in continuare in aer liber, cu tavanele scorojite si canapelele prafuite. Diferenta majora intre cele doua garnituri care seamana foarte bine este ca cel comunist a fost conceput cu sali de sedinta in locul saloanelor luxoase ale fa­miliei regale. Cu mese mari incadrate de canapele inguste, pe care tovarasii sa poata dezbate problemele partidului. Iar fiecare compartiment a fost dotat cu harta Romaniei, care asteapta sa fie folosita pentru darile de seama. Aparatele vechi de radio din anii '60 sunt identice in am­bele trenuri, pentru ca au aparut in “decor” in aceeasi perioada. Dar si comunistii au preluat de la Trenul Regal cateva detalii de decor menite sa le asi­gure confortul la drum. Cele mai vizibile sunt rosul-visiniu al cati­felei canapelelor sau vazele si scrumierele din alabastru de Grecia, asezate pe mesele de consiliu. IERARHIA VECEURILOR. Un amanunt deloc neglijabil, comun acestor garnituri, este confortul veceurilor. El variaza vizi­bil de la o clasa la alta. Atat de vi­zi­bil, incat ne-a starnit rasul: ditamai baia cu veceu, chiuveta si cada pentru apartamentele regale duble; veceu cu chiuveta si oglinda la clasa I; veceu turcesc la clasa a II-a, dar destul de spatios, iar la clasa a III-a, adica pentru amarati, veceu turcesc foarte mic. Atat de mic, incat nu ne-am putut da seama cum ar putea reusi cineva sa se descurce cu el, mai ales in mers... Diferentele se vad la fel de bine si in cazul ban­che­te­lor, care la clasa a II-a se dimi­nueaza putin, rosul aprins deve­nind bej, pentru ca la clasa a III-a sa se transforme in bancute de lemn in trenul Moldovita. Cat despre Calugareni, cel mai mic dintre trenurile de epoca, dife­renta se face si mai usor intre clase. Mai intai, dupa culoarea celor trei vagoane: albastru, verde si maro. Astfel, e foarte greu sa incurci clasele, pentru ca fiecarui vagon ii corespunde cate una. Si-ti dai seama imediat si care este clasa, doar aruncand un ochi inauntru: prima are banchete pe care se poate sta normal; a doua e pentru pitici, pentru ca un om normal cu greu ar putea incapea pe banchetele foarte inguste, iar a treia e cu bancute de lemn. Aici nu se mai pune problema toa­letelor, a lavoarelor sau macar a curentului electric. Si totusi e fascinant. CEL MAI BATRaN. “Acesta micut este Calugareni, primul tren care a circulat in Principatele Romane, din 1869, anul de constructie. In timpul razboiului de independenta (1877-1878 - n.r.) a transportat elemente din corpurile 14 si 15 ale armatei ruse si din diviziile de garda imperiale ruse, intre Bucuresti si Giurgiu. Tot cu acest tren au calatorit Regele Carol si, impreuna cu tarul Alexandru al II-lea, Marele Duce Nicolae si suita lor regala”, ne-au explicat insotitorii nostri. Calugareni este cel mai vechi tren din Romania. Vagonul “A 101”, de clasa I, este albastru la exterior si are 12 locuri. Are trei compartimente, cu usi laterale, pe fiecare parte. Vagonul “B 231”, de clasa a II-a, este verde. Capa­citatea lui este de 24 de locuri, in patru compartimente, tot cu usi laterale. Iar vagonul “C 511”, de clasa a III-a, este brun inchis. Are o capacitate de 32 de locuri, pe banci de lemn, fara a fi compartimentat. Vagoanele au fost construite la Fabrica “Ashbury” din Manchester, Anglia, intre anii 1866-1869. Vagoanele au fost restaurate de “Calea Ferata a Statului Bucuresti - Giurgiu” in anul 1879, cand s-au adaugat suporturi pentru bagaje. Tot atunci a fost inlocuit postavul de la vagonul de clasa I cu plus rosu, iar musamaua de la vagonul de clasa a II-a a fost schimbata cu postav verde. Ulterior, vagoanele au fost reconstruite in anii 1993-1994 la “Atelierele CFR Pascani” si in anul 2004 au fost restaurate la “Atelierele CFR Grivita”. Trenul “Calugareni” a circulat intre anii 1869-1918 pe calea ferata Bucuresti - Giurgiu, aceasta fiind prima linie de cale ferata din Principatele Unite. LUX PE SINE. Regalul si Moldovita sunt cu totul altfel. De la primul tren de pe sinele noastre pana la al doilea, diferentele sunt colosale. Garnitura regala este compusa din cinci vagoane, unele de tip salon, altele de dormit. Dormitorul regal are o capacitate de cinci locuri, in doua apartamente camerele fiind legate prin baia comuna. Vagonul a fost construit in anul 1928 la uzinele constructoare Ernesto Bredas. Alt vagon de dormit este cel cu dormitorul pentru insotitorii demnitarilor, cu o capacitate de opt locuri dispuse in doua cusete cu paturi duble si doua cusete cu cate doua paturi suprapuse. Mai are un oficiu si un grup sanitar separat. A fost construit in anul 1928, tot la uzinele constructoare Ernesto Breda. Unul dintre cele mai luxoase este insa vagonul salon sufragerie. Si totusi, salonul garniturii Moldovita este mai reusit. Poate pentru ca masa lunga si scaunele impunatoare, imbracate in catifea rosie din Trenul Regal, “mananca” spatiul, in timp ce canapelele si fotoliile foarte confortabile, imbracate in catifea albastra, din Moldovita, lasa impresia de sala de bal. La asta contribuie si oglinzile mari de pe pereti. Si barul din capatul salonului. Poate din acelasi motiv s-a indragostit si Coppola de Moldovita, preferandu-l pentru filmarile lui. AICI S-A SCRIS ISTORIA. Si totusi, Trenul Regal a fost “martorul” mai multor evenimente, iar salonul lui rosu a gazduit perso­nalitati si discutii de importanta istorica. In toamna anului 1955, tot in acest vagon s-au purtat discutiile privind plecarea trupelor sovietice din Romania, intre Nikita Hrusciov, conducatorul Uniunii Sovietice, si Gheorghe Gheorghiu-Dej. Ei au calatorit spre nordul Transilvaniei, la o partida de vanatoare. Dupa aceasta calatorie, in anul 1956, ultimele formatiuni militare sovietice paraseau Romania. Alta calatorie importanta a fost la 6 august 1975, cand in vagonul regal au servit micul dejun presedintele Statelor Unite, Gerard Ford, si secretarul de stat Henry Kisinger, care au calatorit impreuna cu Nicolae Ceausescu de la Bucuresti la Sinaia. In aceeasi zi, la dejunul de lucru ce a avut loc la Castelul Peles, s-a hotarat acordarea “Clauzei Natiunii celei mai favorizate” pentru Romania. IN LOC DE NASI. Si rolurile se schimba in aceste trenuri. Angajatii Cailor Ferate n-au fost niciodata “zbirii” de care se tem calatorii fara bilet in garniturile normale. “Nasul” nu mai intreaba pe nimeni daca are bilet. Nici nu da pe nimeni jos din tren. El trebuie sa fie gazda perfecta, sa imbrace uniforma de gala care, la randu-i, face parte din decor si sa-si serveasca bine clientii. Ca pe niste adevarati “stapani”, pentru ca trenul pe care-l inchiriaza ii transforma in regi ai sinelor. Tot “nasii” au grija sa functioneze totul perfect, sa fie cald in tren, sa vina masa la timp. Sa curga apa la robinet, iar geamurile sa fie bine lustruite. Dar “nasii” sunt tot ei, “baietii buni la toate” din biroul foarte mic de la “Astoria” si cei de la Remiza Mogosoaia. Cand e nevoie de ei, se mobilizeaza, isi fac bagajul si se muta in garniturile de epoca atat timp cat este nevoie. Cand pleaca la plimbare cu vreo “coloana oficiala”, tot ei au grija sa se faca loc pe calea ferata si totul sa decurga perfect. Dar nimeni nu s-a intrebat ce se intampla cand se-ntorc din “delegatie”, daca “oficialii” nu mai sunt in tren. Daca plecarea la drum e de fiecare data o ade­varata sarbatoare, intoarcerea pe sinele reci ale asteptarii seamana pentru ei cu o infrangere. Nu mai e nimic din fastul de la inceput, cand se retrag spre Mogosoaia sa-si “conduca” trenurile de lux. Si nici in birouri nu au decat fotografiile garniturilor pentru care muncesc. Nici macar uniformele “de gala”, pentru ca ele trebuie sa ramana agatate, la loc de cinste, pe peretii trenurilor. Salonul rosu din trenul regal Vagonul intalnirilor istorice din Trenul Regal are o capacitate de 24 de locuri in salonul mare si 12 locuri in salonul mic, folosit ca fumoar sau sala pentru micul dejun. Vagonul a fost construit in anul 1928 la uzinele Ernesto Breda. La masa impunatoare care ocupa centrul vagonului, Regele Mihai I a luat ultimul pranz pe teritoriul Romaniei, la plecarea lui peste hotarele tarii in ianuarie 1948. In acelasi vagon au calatorit in timpul vanatorilor organizate in anii 1976-1977 de Nicolae Ceausescu pentru sefii de stat Teodor Jivkov, in octombrie 1976, Leonid Brejnev, in noiembrie 1976 si Erik Honecker, la 8 februarie 1977. Aici s-au discutat si problemele romano-iugoslave cu ocazia vanatorii organizate in nordul Transilvaniei de Nicolae Ceausescu in cinstea lui Iosip Broz Tito, conducatorul statului iugoslav, in august 1967. Vagoanele Trenului Regal au fost construite astfel incat sa intruneasca normele de circulatie internationale, putand circula cu viteze de pana la 160 km/h. Pe interior, vagoanele sunt finisate cu materiale dintre cele mai scumpe, precum piele de Cordoba pentru scaunele si fotoliile din saloane, furnir de nuc si trandafir pentru mese, scaune si unele lambriuri din saloanele vagoanelor. Sticla de Murano si cristalul de Boemia au fost folosite pentru lampile din vagoane, ca si pentru oglinzile din salonul regal. Vazele, scrumierele si statuetele din toate vagoanele Trenului Regal sunt din alabastru de Grecia.