Izolarea extrema, deprivarea de somn saptamani la rand, plasarea in camere frigorifice, simularea tentativei de inecare, biciuirea in timpul interogatoriilor, umilirea sexuala si culturala: George W. Bush le-a etichetat "set de proceduri alternative"; in fapt, toate tehnicile enumerate nu pot fi incluse decat in categoria actelor de tortura; si sunt uzitate de democratia prin excelenta - Statele Unite ale Americii. Procedurile de tortura psiho-fizica, devenite practica-standard in cruciada antitero, au fost imprumutate de pionii armatei si intelligence-ului american de la mai vechii inamici belici si postbelici nazisti, sovietici, respectiv chinezi. S-au cheltuit miliarde de dolari pe studierea, reevaluarea si predarea tehnicilor psihologice de intimidare a inamicului invocat, in cadrul scolilor militare si a instructajelor de tehnica interogativa. Administratia americana a editat si diseminat manuale de tortura folosite in Vietnam, America Latina sau in alte zone ale globului. Finalul razboiului rece a impus legalizarea acelor practici tortionare gandite sa provoace mai degraba rani psihice adanci decat cicatrici fizice. Iar tragedia de la 11 septembrie 2001 a oferit contextul ideal pentru implementarea procedurilor inchizitoriale in vastul Gulag concentrationar extrateritorial american, localizat in Thailanda, Cuba, Irak sau Afganistan. Cat despre efectul metodelor psihologice dure aplicate, acesta este invers celui scontat: radicalizarea inamicului, subminarea credibilitatii internationale a SUA, respectiv intelligence biasat.
Si totusi, tratamentul abuziv a devenit o institutie printre cutumele sistemului carceral american, cu personal "deviat" din sectorul psihologiei. Abjecta complicitate psihologie - servicii de informatii a fost bifata de recent declasificatul raport al Departamentului american al Apararii, Review of DOD-Directed Investigations of Detainee Abuse. Continutul documentului, solicitat de 110 membri ai Congresului, este incriminator la adresa membrilor APA (Asociatia psihologilor americani) cooptati de serviciile informative americane intr-un scop dual: (primo) sa materializeze paradigma interogativa abuziva si (secundo), in cadrul programului SERE - Survival, Evasion, Resistance, Escape (Supravietuire, evadare, rezistenta) -, sa educe psihic militarii americani pentru a rezista interogarilor in situatia capturarii lor de catre inamic.
Securistii psihologi
Piesa "Psiholog" a fost "regina" tablei de sah comuniste. Fiecare mutare a sa viza apararea "regelui" gestionar si supervizor al diabolicului sistem. A trebuit inventat si "Nebunul", ca piesa slaba din joc... stigmatizatul "dusman de clasa". Politia mintii instrumenta jocul mintii finalizat cu sah maturi de lichidare psihica a pieselor incomode.
Psihologii si psihiatrii atestati (sa-i numim psihologii-securisti), dar si pseudospecialistii initiati in studiul naturii umane la "Stefan Gheorghiu" sau pe la institute moscovite (securistii-psihologi) au aplicat cu maxima eficienta tehnicile de macro si microinginerie sociala. Distrugerea psihica a subiectului, umilirea si maltratarea sa, ca tehnici inchizitorial-ritualice, alimentau patologia Securitatii, respectiv aparatul de represiune in ansamblul sau.
Inexplicabila, atunci, absenta initiativei de lustratie printre psihologi. Volitiv sau nu, de 17 ani, chestiunea raporturilor psihologi/psihiatri si Securitate nu a fost transata in spatiul public. Nedumerirea este logica: daca in Justitie sau alte sectoare institutionale este blocat accesul la functii de conducere al fostilor colaboratori ai Securitatii, iar magistratii trebuie sa completeze declaratii ca nu sunt lucratori sau informatori ai serviciilor secrete, de ce nu s-ar aplica masuri similare in speta psihologilor? Nu este, oare, la fel de important sa nu fi fost colaboratori ai Securitatii? Respectiv, sa nu fie nici in prezent lucratori ai serviciilor secrete?
La Guantanamo si Abu Ghraib, anchetatorii americani au exersat tehnicile "dure" de interogare puse la punct de psihologii SERE Nici pana in ziua de azi nu se cunosc date relative la numarul, activitatea concreta sau eventuala disidenta a psihologilor care au lucrat in Securitate. Iar increngaturile subterane dintre psihologie/psihiatrie ca instrument de control social sau depersonalizare a individului "nesupus" si politica represiva nu au fost deocamdata recunoscute oficial.
Dimpotriva, securistii-psihologi si psihologii-securisti s-au permanentizat si perpetuat intr-o serie de organizatii si institutii de profil, respectiv mediul universitar. O dovada actuala a curioasei intrepatrunderi dintre domeniul psihologiei si al serviciilor de informatii este situatia de la Facultatea de Asistenta sociala din cadrul Universitatii Bucuresti, care propune cursuri masterale in materie de "studii de securitate" de tipul intelligence si securitate; principiile generale ale intelligence-ului, concepte operationale; surse, humint, sigint, culegere de informatii, analiza, flux informativ, intelligence strategic, rolul si functiile serviciilor de informatii in securitatea nationala. Adica un fel de anexa a Academiei Nationale de Informatii, cu pedagogi de talia lui Virgil Magureanu&Radu Timofte (SRI), Dan Dungaciu&Ionel Nicu Sava (MAE), respectiv col. psih. dr. Ion Duvac sau generalul "represiv" Constantin Degeratu.
Cat despre zona psihiatriei, un singur studiu - recent publicat de dr. I.C. Cucu si dr. M. Danila - trateaza complicitatea tacita dintre unii medici psihiatri si Securitate, mobilurile acestei complicitati, precum si metodele aplicate disidentilor. La solicitarea organelor securiste, psihiatrul accepta internarea unui opozant politic sub pretext de schizofrenie sau paranoia; majoritatea medicilor colaboratori apartineau nomenclaturii psihiatrice, ocupand functii de conducere in partid si poate chiar grade in Securitate. Abuzul psihiatric se materializa in internari fortate ale opozantilor regimului, manipularea diagnosticelor, tratamentul cu neuroleptice sau cu electrosoc fara motivatie medicala, rapiri ale disidentilor de pe strada, de la locul de munca sau domiciliu, fara mandat de arestare si spitalizarea psihiatrica a respectivului, fara un consult medical prealabil.
Simularea inecului, metoda de tortura cunoscuta inca de pe vremea Inchizitiei spaniole, a devenit pentru Administratia Bush o simpla "procedura alternativa" de interogare, perfect acceptabila Educatorii torturii
Metodele neortodoxe de import sovietic, aplicate ca la carte de Securitatea autohtona, au fost reintroduse in circuit de intelligenceul american. S-a scris extrem de mult pe marginea ilegalitatii tacticilor abuzive de interogare post 11 septembrie 2001, dar s-a trecut cu vederea urmatorul aspect: eroarea strategica ce a condus la reevaluarea practicilor. Pentagonul a adoptat o strategie ce reproduce metodele Armatei Rosii, care insa nu erau doar inumane, ci si ineficiente. Ceea ce pentru anchetatorii comunisti nu conta, in masura in care nu erau interesati sa afle adevarul, unicul lor scop fiind extragerea unei declaratii false din gura celui cercetat. In contextul fobiei de atacuri teroriste si a frustrarii cauzate de progresul lent in culegerea de informatii de la detinutii musulmani, oficialii de la Pentagon au aplicat planul B: programul SERE (Survival, Evasion, Resistance, Escape) destinat initial antrenarii soldatilor americani luati prizonieri, pentru a putea rezista interogatoriilor si abuzurilor.
Oficialii Pentagonului au deturnat SERE de la scopul real, acela de educare a rezistentei, la practici interogatoriale tortionare. Omul cu ideea a fost gen. James T. Hill, care a intocmit o lista de tehnici aplicabile detinutilor de maxima importanta, incluzand izolarea prelungita, privarea de somn, aplicarea loviturilor fizice si exploatarea temerilor. Lista trimisa secretarului Apararii, Donald Rumsfeld, a fost aprobata fara ezitare, in decembrie 2002, si pusa in practica incepand din 2003, sub coordonarea psihologului-sef al programului SERE, col. Morgan Banks, comandantul Directoratului Operatiuni Psihologice Speciale din cadrul US Army. De altfel, Banks isi oferise serviciile in materie si in 2001-2002, pe teatrul de operatiuni Bagram (Afganistan), prin acordarea de consultanta in materie psihologica anchetatorilor militari.
Personajele-cheie ale programului de interogari abuzive sunt doi psihologi colaboratori ai CIA, James Mitchell si Bruce Jessen, pe numele carora a fost initiata o ancheta. In mai 2007, Daniel Dell'Orto, consilierul directorului adjunct al Departamentului Apararii, a emis un ordin adresat sefului Marelui Stat Major si oficialilor de la varful Pentagonului prin care solicita "prezervarea documentara" si interdictia de distrugere a dovezilor incriminatoare in ceea ce-i priveste pe Mitchell si Jessen si firma lor de consultanta psihologica cu sediul in Spokane (Washington). Initiativa lui Dell'Orto era o consecinta a solicitarii senatorului democrat Carl Levin, presedintele comisiei senatoriale de monitorizare a activitatilor militare ce investigheaza abuzul prizonierilor aflati in custodie americana. Incepand din 2001, cei doi au activat, in calitate de contractori, pentru Agentia Centrala de Informatii; anterior fusesera afiliati programului SERE, unde s-au familiarizat cu operatiunile speciale de interogari abuzive prin deprivare senzoriala si umilire.
Lista neagra a psihologilor cu deprinderi inchizitoriale capatate in cadrul CIA este completata de R. Scott Shumate, director operational al Centrului Antitero din cadrul Agentiei, in perioada 2001-2003, respectiv directorul sectorului comportamental din cadrul Departamentului Apararii.
Mitchell si Jessen
Poate ca informatia esentiala cuprinsa in raportul declasificat al Departamentului Apararii relativ la abuzurile comise de militarii americani asupra detinutilor musulmani este cea care inculpa psihologii APA pentru conceperea si implementarea sistematica a paradigmei interogarilor agresive dupa modelul SERE. Altfel spus, nu este vorba doar de o complicitate a psihologilor, ci de implicarea directa in formularea si aplicarea tacticilor interogative abuzive, sub cupola CIA. Rolul central l-au avut cei doi psihologi, James Elmer Mitchell si Bruce Jessen, ambii participanti la programul militar clasificat SERE. Gratie expertizei lor si noii paradigme pe care o propuneau, CIA i-a desemnat responsabili cu trainingul anchetatorilor in materie de interogari brutale. Tehnica inovativa propusa de Mitchell si Jessen pornea de la metodele SERE, ceea ce diferea fiind practic doar subiectul caruia i se aplica tratamentul coercitiv. Criticii lor i-au supranumit "mafiotii mormoni" (cu referire la religia pe care o imbratisau), poster boys (cu referire la celebrele postere FBI cu cei mai cautati infractori), in timp ce tacticile initiate de ei au primit eticheta de "stiinta voodoo". Vizavi de "performantele" in materie interogativa ale metodei brevetate de Mitchell si Jessen, colonelul de aviatie Steve Kleinman, activ in sectorul interogatoriilor si ofiter de informatii timp de 24 de ani, declara: "Cei doi psihologi au cauzat mai mult rau securitatii nationale americane decat vor putea vreodata intelege...".
Intrarea lui Mitchell pe piata contractorilor militari s-a produs cu trei luni inaintea atentatelor de la 11 septembrie 2001, in colaborare cu o companie de consultanta stiintifica, Knowledge Works, L.L.C. Nou infiintata firma a fost inregistrata in Carolina de Nord, cu sprijinul fostului coleg de la SERE, dr. John Chin. Din 2001 si pana in prezent, Mitchell a fondat o serie de companii similare, printre care Wizard Shop (redenumita Mind Science) sau What If, L.L.C.
In Spokane, cladirea care adaposteste sediul companiei Mitchell, Jessen&Associates, cu 120 de angajati, este ultrasecurizata, in contextul in care aici se depoziteaza materiale clasificate cu antetul CIA. Plata serviciilor de consultanta in materie psihologica este de 1000 dolari americani pe zi, plus cheltuieli, ceea ce depaseste cu mult salariul unui cadru militar angajat. Recompensa financiara acordata pentru serviciile prestate nu are o acoperire in rezultate concrete si eficiente. "Nu exista dovezi concretizate in materiale informative cum ca tacticile coercitive ar fi mai eficiente decat alte metode" - este concluzia raportului de ancheta instrumentata de senatorul democrat Carl Levin. Aflat in fruntea Comisiei senatoriale de monitorizare a activitatilor militare, Levin a probat existenta tratamentului abuziv aplicat detinutilor din inchisorile extrateritoriale americane. Investigatia sa s-a concentrat pe tragerea la raspundere a oficialilor culpabili de initierea practicilor interogative dure, respectiv a oficialilor vinovati de complicitate prin inactiune. In prim-planul anchetei senatoriale se afla psihologii Mitchell si Jessen despre a caror complicitate exista materiale scriptice care urmau sa fie distruse, la solicitarea Pentagonului si a Departamentului Apararii, dar a caror stergere a fost oprita in timp util de senatorul Levin.
Mitul Abu Zubaydah
Principala explicatie a gradului sporit de acceptanta in sectoarele militare americane a tacticilor coercitive de interogatoriu se leaga de numele lui Abu Zubaydah, unul din pionii de baza ai Al-Queda si persoana aflata in stransa conexiune cu Osama bin Laden. Mitul ca tehnicile SERE l-au determinat pe Abu Zubaydah sa furnizeze informatii s-a raspandit pe la toate comunitatile informative din lume. Capturat de fortele speciale americane in aprilie 2002, intr-un adapost din Pakistan, a fost ulterior relocat intr-o inchisoare americana din Thailanda. Intr-o prima faza, interogatoriile conduse de anchetatorii FBI au dus la obtinerea de date referitoare la atacurile de la 11 septembrie 2001 si la autorii actului terorist. Desi aflat intr-o stare de sanatate extrem de precara, Abu Zubaydah raspundea intrebarilor agentilor federali: acestia ii aratau fotografii ale unor membri ai retelei Al-Queda, iar Zubaydah dadea detalii despre implicarea fiecaruia in atentate. O poveste de succes asadar... care se va disipa odata cu intrarea in scena a echipei de anchetatori CIA. Ghidati de setul de tehnici interogative coercitive intocmit de psihologii Mitchell si Jessen - aprobat de Casa Alba -, anchetatorii au planuit o demolare psihica a detinutului, cu scopul de a extrage mai multe informatii decat obtinuse FBI-ul. "Setul alternativ de tactici", invocat de presedintele George W. Bush, a fost aplicat din plin de "baietii destepti" ai Agentiei, care au recurs la izolarea extrema a captivului: intrau zilnic in celula sa, rostind de fiecare data aceeasi fraza ("Stii ce vrem de la tine!"); au construit un sicriu pe care i l-au aratat, amenintandu-l ca-l vor ingropa de viu, au dat muzica la maxim, au redus temperatura din celula pana cand corpul prizonierului s-a invinetit de frig...
Finalitatea? Nu s-a obtinut nici o informatie suplimentara fata de cele culese de agentii FBI. In spatiul mediatic insa, reusita informativa a fost atribuita Agentiei si tehnicilor avansate de interogatoriu marca SERE, iar Mitchell si Jessen au fost declarati un fel de vrajitori intr-ale psihologiei.
Culisele complicitatii
Dovezile prezentate in raportul Departamentului Apararii sunt extrem de concludente in directia demonstrarii complicitatii psihologilor americani la dezvoltarea programului militar de practici interogative brutale, beneficiind de acordul Casei Albe. Mai precis, este vorba de un grup de psihologi, implicat anterior in programul SERE de supunere a militarilor la tratamente psiho-fizice dure, cu scopul de a-i antrena sa reziste torturii in cazul unei potentiale capturari. Dupa 11 septembrie 2001, CIA, in colaborare cu armata americana, a deturnat de la scopul originar principiile programului SERE, pentru a le aplica pe suspectii de terorism incarcerati in temnite americane. Cooperarea militaro-informativa a vizat alterarea personalitatii individului prin practici psihologice extreme si subversive, menite sa extraga informatii si confesiuni de la cei capturati. Experimentul initiat in stilul SERE este, de fapt, o violare mentala a subiectilor interogati.
Dar oare cum se explica acceptul intrarii psihologilor in lumea incestuoasa a serviciilor informative? Pretextul invocat a fost urmatorul: asistenta psihologilor este esentiala pentru desfasurarea in conditii de legalitate, siguranta si eficienta a interogatoriilor. Realitatea este insa cu totul alta. Asociatia Psihologilor Americani (APA) si-a dat girul participarii membrilor sai la sedintele de interogari, inchizand ochii si chiar contribuind la initierea tratamentelor militare brutale, in schimbul unor foloase materiale: Pentagonul urma sa acorde psihologilor (care nu au statut de medici, precum psihiatrii) dreptul de a prescrie retete pentru medicamente, ceea ce le-ar fi sporit venitul considerabil. Trebuie spus ca, incepand cu cel de-al doilea razboi mondial si pana in azi, sectorul militar a ramas cel mai mare angajator de specialisti in psihologie.
O alta potentiala explicatie ar putea fi aceea ca serviciile de informatii civile si militare erau in cautarea unor metode interogative eficiente care sa le asigure o cantitate mare de informatii intr-un timp scurt. Au apelat la specialistii psihologi din programul SERE, care au venit cu propriul set de practici sinistre - un amestec de principii pseudostiintifice - care au reusit sa convinga oficialii CIA si ai Departamentului Apararii ca ar fi cifrul care ofera acces la mintea umana. Pe langa faptul ca erau ilegale si imorale, tacticile stil SERE s-au dovedit a fi ineficiente sub aspect tactic, generand informatii biasate. Directorul organizatiei de aparare a drepturilor omului Physicians for Human Rights, Leonard Rubenstein, spunea ca plasarea autoritatii stiintifice in slujba practicilor abuzive si ilegale dateaza din perioada razboiului rece. Pe atunci, expertii psihologi si psihiatri care colaborau cu serviciile secrete recurgeau la utilizarea medicamentelor halucinogene, la hipnoza si tehnici de control mental. "Credeam ca am invatat lectia, anume ca ambitia prezervarii securitatii nationale nu constituie o scuza pentru sacrificarea stiintei si eticii".
Axa Cuba-Afganistan-Irak
In 2002, eficacitatea echipei Joint Task Force 170 (JTF-170) din Guantanamo este pusa la indoiala, in masura in care nu reusea colectarea de intelligence viabil de la detinutii talibani si Al-Queda. Pe cale de consecinta, tehnicile de contrarezistenta sunt introduse ca alternativa la metodele de interogare considerate ineficiente, la recomandarea expertilor psihologi ce activau la acea data in Unitatea de stiinte comportamentale a FBI, in Echipa de Consultanta in materie comportamentala din cadrul Armatei, psihologii clinici ai JTF-170. Instructorii SERE au fost dizlocati la Guantanamo, pentru a preda tehnici interogative de contrarezistenta. La scurt timp, pe 2 decembrie 2002, secretarul de stat Donald Rumsfeld emitea un memoriu prin care aproba aplicarea metodelor SERE, ca practica de interogatoriu.
Potrivit raportului Departamentului Apararii, tehnicile interogative de contrarezistenta marca SERE au "migrat" in Afganistan si Irak, odata cu transmiterea de documente dintr-o zona in alta sau cu transferarea de personal inspre zona Orientului Mijlociu - in special a echipelor JTF-Guantanamo si Joint Personnel Recovery Agency. In septembrie 2003, la solicitarea comandantului TF-20 din teatrul de operatiuni irakian, Joint Personnel Recovery Agency, de la baza din Cuba, trimite o echipa constituita din experti psihologi in interogatorii, pentru a acorda asistenta si training misiunii militare din Irak.
Sa revenim la metafora tablei de sah. Psihologul a devenit un pion de baza in jocul societal actual, fie el romanesc sau american. Este nelipsit din orice sector de activitate, din orice institutie, firma sau corporatie. Nu putea absenta deci nici din sectorul informativ. Lucru benefic... atat timp cat pionul invocat va sti sa evite derapajul dinspre jocul mintii inspre jocul cu mintea umana, adica va sti sa se opreasca la acea subtire linie rosie dincolo de care se intra in sfera patologiei.
Scoala torturii
SERE (Survival, Evasion, Resistance, Escape - Supravietuire, evadare si rezistenta) este un program militar american destinat antrenarii cadrelor din Armata SUA sau civililor din Departamentului Apararii sa reziste presiunilor in conditii de captivitate. Programul a fost initiat de Fortele Aeriene la finele razboiului din Coreea, aria sa de cuprindere fiind extinsa la fortele armate terestre si navale pe perioada razboiului din Vietnam.
Codul de conduita este esenta pregatirii SERE, fiind un ghid moral si comportamental al individului - militar sau civil - in situatii ostile. Principalele institute de pregatire SERE sunt cele ale aviatiei militare: bazele Fairchild (Washington), Brooks City-Base (Texas), Eielson AFB (Alaska), respectiv Pensacola (Florida). Bazele fortelor militare terestre sunt localizate la Fort Bragg (Carolina de Nord) si Fort Rucker (Alabama), iar marina americana dispune de baze SERE la NAS Brunswick (Maine) si la Warner Springs (North Island).
Aria curriculara SERE include exercitii tactice de supravietuire si evadare, rezistenta si supravietuire acvatica, iar pregatirea se face pe trei nivele: nivelul A, de baza, nivelul B, destinat personalul operativ, nivelul C, adresat trupelor cu risc major de capturare si vulnerabilitate, respectiv nivelul D, destinat exclusiv echipajelor aeriene. Caracterul controversat al programului SERE se leaga de practicile extreme de antrenament, scandaluri sexuale (relevant este cel din 1995, cand s-au descoperit 24 de cazuri de cadeti SERE agresati sexual in cadrul unor exercitii de training) si deturnarea metodelor SERE in directia unor tehnici interogative abuzive aplicate detinutilor de la Guantanamo, Abu Ghraib sau alte centre carcerale extrateritoriale americane.