Revin cu o alta informatie din Lisabona, care mi-a lasat un gust teribil de amar. Nu am vrut s-o pomenesc, dar vazand noul val de violente la adresa romanilor din Italia, m-am hotarat sa exorcizez din mine o amintire neplacuta. In metrou, am zarit doi tipi dubiosi mosmondind in poseta unei doamne in varsta. Aveau ceva familiar, asa ca i-am dojenit in romaneste! N-am fost surprins cand unul mi-a raspuns:
- „M-ai ginit?
- De ce furi, l-am intrebat, nu mai bine iti gasesti ceva de lucru?
- Nu, ca astia sunt centauri, are bani...”
Nu sunt tigani si habar n-au sa „ciordeasca” (am copilarit in Rahova si, credeti-ma, pot face o expertiza avizata...). In lumea normala, oamenii nu isi imagineaza ca altcineva ar atenta la cateva biete monede din portofel. Pana la urmatoarea statie ne „imprietenim”: imi povestesc ca au plecat in Spania la lucru, insa au sterpelit un casetofon din apartamentul pe care trebuiau sa-l zugraveasca si au fost trimisi via Romania, insa au reusit s-o stearga & icirc;n Portugalia. Traiesc de pe o zi pe alta, dorm pe unde apuca si, cand au noroc, fura o poseta din metrou.