Nepoti, prieteni si cunostinte mai vechi si-au dat mana sa vedem cat mai multe din orasul Luminii, care in acele seri erau cu adevarat luminoase, cu pomi albastri, ghirlande multicolore si turturi albi coborand neostoit din cerul plumburiu, nu numai in multele centre cultural-turistice si comercial-finantiste, ci in toate cartierele-orase, precum Montrouge. Deoarece in aceasta pagina am scris despre prezenta si contributia unor personalitati romanesti la cultura, arta si stiinta Frantei (14 si 21 septembrie '07), acum mi-am propus sa surprind imagini redate sub forma unui alt fel de dictionar enciclopedic franco-roman, pentru a le lasa urmasilor urmasilor nostri.
Metrou: cel mai sigur si rapid mijloc de transport in comun, inspre si dinspre toate ungherele acestui megalopolis, de peste 10 milioane de locuitori. Intr-unul din ele s-au urcat doi bruneti, cu un fel de instalatie audio, care a inceput sa haraie a muzica. Unul a inceput: "Madam e musiu, formazia Fanica vo prezanta iun concerte, sa continua." Harabaia nu l-a ascultat, i-a dat un sut si, dupa ce a pornit, i-a zis celuilalt: "Baga aia vesela!"...
"Doina": restaurant cu specific, in apropierea caruia se afla Ambasada Romaniei, cu o anume misiune in iepoca de aur, pretind cei care manifestau aici impotriva dictaturii ceausiste. Acum, de Craciun, localul nostru era plin, cu mai vechi sau mai noi exilati/emigranti, dar si cu cativa bastinasi, carora li s-au oferit, la alegere, sarmale, mititei, ciorba de burta, piftie, bulz, zacusca, frigarui, ciolan pe varza, iahnie de fasole - ca la mama acasa! - stropite cu tuica si vinuri romanesti, intr-o ambianta de colinde, romante etc.
Sacre Coeur: venerabila biserica, spre care ajungi urcand zeci de scari. Intr-o nisa exterioara, o tiganca stand pe un scaunel, cu picioarele infasurate intr-un pled soios, intindea spre vizitatori un castronel, zicand: "donemoa un iuro". Recunoscand-o, i-am zis ca-i mai bine sa munceasca, decat sa cerseasca, la care ea a replicat: "Da ce, asta nu-i munca?", adaugand dupa cateva secunde: "Cine-mi da aici de munca, ca eu nu stiu decat asta"...
O recompensa: titlul exact al cartii este "La recompense" (Ed. L'Harmattan - Paris) si a aparut anul trecut, semnata de ziarista Lena Murgu-Adam, fosta redactor de franceza, la Radio Bucuresti, si apoi de romana, la RFI. O evocare, din interior, a unui personaj care a jucat un anumit rol in desfasurarea evenimentelor militar-politice israeliene in anii 1947-'48. Ca vechi si buni prieteni, Lena ne-a oferit exemplarul cu autograf...
Tour Eiffel: unul dintre marile simboluri ale Parisului. In acea seara, ultima sa treime era in ceata, luminile difuze dandu-i o aura speciala. La poalele imensului edificiu metalic, doua tinere cu multe fuste inflorate se presupune ca dansau, in sunetele unei tamburine manuite de un zdrahon oaches. Sunete aiurea, dans grotesc. Vrand sa aflu ce-i asta, mi se rade in nas: "Astia toti e niste tampiti, japunezi, frantuji si americani, pe toti ii pacalim ca din India venim"...
Un medic: Eric Castignoli provine dintr-o familie de italieni venita aici in perioada interbelica. O familie catolica, cu precepte si rigori severe; baiatul a urmat medicina, deschizandu-si apoi propriul cabinet. Lovitura a dat-o indragostindu-se si casatorindu-se cu o romanca ortodoxa, Corina, specialista in audit, la una dintre cele mai importante firme bancar-financiare. Mos Craciun i-a adus micului print italo-franco-roman Edouard, printre altele, un clop maramuresan...