Leu slab, salarii mici si multe decizii gresite

A doua majorare consecutiva a dobanzii-cheie a fost efectuata de Banca Nationala a Romaniei. A doua oara cand leul pare a fi indiferent fata de teoria economica. In mod normal, dupa o majorare de dobanda de politica monetara ar trebui sa urmeze o apreciere a monedei nationale. Insa acest lucru nu s-a intamplat nici pe 31 octombrie, nici pe 7 ianuarie, chiar daca a fost vorba de majorari de 0,5 puncte procentuale. La doua zile dupa anuntatea deciziilor Consiliului de Administratie al BNR, leul s-a depreciat cu peste 5 bani fata de moneda europeana. Pe 31 octombrie povestea a fost similara. In ziua deciziei leul incheia la 3,3360, numai ca sa ajunga la 3,6221 in 3 saptamani.
Şi din nou a venit momentul in care trebuie trase semnalele de alarma. Leul a fost depreciat de investitorii straini. Principalul motiv este neincrederea investitorilor in economia romaneasca, in ciuda faptului ca Banca Nationala ofera dobanzi mult mai mari decat celelalte tari din regiune. In al doilea rand, piata de tranzactionare interbancara se afla intr-o pozitie neplacuta pentru multi investitori locali. Contextul regional face rentabila pentru dealerii straini vanzarea leilor pentru a-si finanta pozitiile pe alte monede din regiune.
Al doilea semnal de alarma este destinat Ministerului de Finante. Trezoreria Ministerului de Finante respingea regulat in 2007 ofertele pe care bancile comerciale le faceau pentru titlurile de stat oferite de minister. Motivul era ca atunci Ministerul de Finante considera inacceptabile dobanzile la care bancile erau dispuse sa imprumute bani. Atunci acestea se situau undeva pe la 7%, in apropierea dobanzii de politica monetara. Insa de atunci si pana acum dobanda de politica monetara a ajuns la 8%. Iar Ministerul de Finante nu mai isi permite luxul de a respinge ofertele facute de bancile comerciale deoarece are nevoie de bani. De ce? Pentru ca, dupa cum ne-a obisnuit deja, se pare ca a cheltuit mult mai mult decat poate colecta. Cu cat mai mult? Cam cu 3% din PIB, dupa estimarile lui Mihai Tanasescu, reprezentantul Romaniei la Fondul Monetar International. Şi iata cum a ajuns Ministerul Finantelor sa se imprumute pe 7 ianuarie peste 3,55 miliarde de lei la o dobanda medie de 7,66%. Povestea a continuat si pe 9 ianuarie. Finantele s-au imprumutat cu inca 1 miliard de lei, de data asta la o dobanda medie de 8,76%. Oare la cat se va imprumuta Ministerul de Finante cand dobanda de politica monetara va ajunge la 8,5% cum estimeaza majoritatea analistilor? La o dobanda mult prea mare este raspunsul. In special cand aceste costuri suplimentare sunt acoperite din buzunarul contribuabililor.
Al treilea semnal de alarma este ca preturile continua sa creasca. Banca Nationala are perfecta dreptate cand zice ca o crestere a salariului minim peste rata de crestere a productivitatii nu este de dorit in contextul unei inflatii deja ridicate. Insa, daca ne uitam la cateva preturi care ar trebui incluse cu siguranta in cosul de consum al unui cetatean din mediul urban, cererile sindicatelor nu mai par atat de exagerate. Salariul minim pe economie este 500 de lei pe luna. Chiria intr-un apartament de trei camere pentru trei persoane in Bucuresti ajunge in lunile de iarna la aproximativ 400 de lei. Factura la electricitate ajunge pe la 50 de lei, iar factura la telefon se invarte tot in jurul sumei de 50 de lei. Familia trebuie sa se si hraneasca. Am discutat cu cateva familii care isi dramuiesc veniturile cu mare atentie. Se pare ca pentru trei persoane se aloca undeva pana la 400 de lei pentru mancare. Daca nu se mai adauga absolut niciun fel de alt cost, totalul ajunge la 900 de lei. Adica 90% din salariul minim a doua persoane. Iar acesta este un cos de consum simplificat la maximum. O sa fie cei care zic ca situatia din Bucuresti nu este reprezentativa, deoarece nivelul de trai este mult mai ridicat in Capitala. Insa, potrivit statisticilor in 2006, in Romania 8,6% din populatie traia cu un salariu egal sau mai mic decat cel minim. Şi este destul de probabil ca acest raport sa se pastreze si in cazul Capitalei. Viata este scumpa, salariile sunt prea mici, insa daca o sa creasca, viata o sa devina si mai scumpa.
Problema a inceput in a doua jumatate a lui 2007. Poate ca nu s-ar fi intamplat daca Banca Nationala nu si-ar fi relaxat politica monetara la inceputul anului trecut. Sau poate nu s-ar fi intamplat daca Guvernul ar fi accelerat reformele structurale si nu ar fi repetat executia bugetara din 2006. Era mai bine si daca Statele Unite terminau anul fara o criza in sectorul subprime. Insa, toate aceste lucruri nu mai pot fi schimbate. Iar acum romanii sufera consecintele. Pentru a iesi din aceasta perioada dificila pentru economie este nevoie de un lucru fara precedent: seriozitate si consecventa din partea institutiilor statului si a Bancii Centrale simultan. Şi toate intr-un an electoral!!! Ce putem face daca situatia nu se indreapta? Votam!

---

Despre autor: