Ma aflu in Anglia de trei saptamåni. Stau in Kings Worthy, un cartier al orasului Winchester. Dimineata, cånd ma uit pe fereastra, vad o ingramadire de case mari, care arata aproape toate la fel, din caramida inchisa la culoare, pierdute intr-o mare de copaci, majoritatea verzi. In afara de tren, care trece o data la cinci minute si merge ori la Londra, aflata la 70 de mile, ori in porturile Southampton sau Portsmouth, nu se aude nici un zgomot, incåt ai crede ca zona este parasita.

Vecinii mei sunt atåt de discreti, incåt trebuie ghiciti sau inventati. Cånd nu sunt la serviciu, isi petrec mai toata ziua in casa, gatind, bånd si uitåndu-se la televizor. Pare ca nu au nici o alta grija, decåt sa nu faca zgomot. Cånd ies din casa, se asigura ca au lasat usa deschisa, intrucåt in cartier nu exista nici o primejdie si in ultimii zece ani nu s-a inregistrat decåt o singura infractiune minora, si aceea facuta la betie.