CHESTIUNEA ZILEI
O tara poate fi condusa prin dictatura, oarecum democratic si prin scrisori. Romania traieste cu fervoare experienta scrisorilor.

La varf. Presedintele Traian Basescu ii scrie din nou premierului Tariceanu. Isi inclina mana si caligrafiaza dupa obiceiul secretarilor de primarie odinioara, ca sa iasa literele la fel, marca a autoritatii institutiei. Exista si ceva sentimental in schimbul epistolar dintre presedinte si primul-ministru. S-au implinit doi ani de la primul biletel care-l dadea in gat pentru amicitia cu Patriciu. Epistolele au parfumul lor. Toate framantarile, sfasierile interioare capata si un luciu artistic. Scrisoarea devine o chestie aproape literara. Intra si ramane in toate bibliotecile, pana la cele comunale.

Finele observatii ale dlui Basescu privind moralitatea Noricai, care o face incompatibila cu functia de ministru, amintesc de o campioana a genului, Mme de Stael, o frantuzoaica desteapta care baga in scrisori tot ce prindea in viata de fiecare zi. Datorita randurilor bine simtite ale presedintelui, faci mai lesne deosebirea dintre smecheria cu nepoata Noricai si cea cu casa din Serban Mihaileanu. Prima este de-a dreptul anti-UE. A doua, tinand de traditiile dambovitene, se integreaza firesc in patrimoniul european, ca bun national.