Majorarea dobinzii de politica monetara nu mai are puterea de a atinge sentimentele jucatorilor de pe piata valutara.

Moneda nationala a pierdut mult din sensibilitatea pe care o avea la deciziile bancii centrale. De fapt, leul nu prea mai reactioneaza decit la interventiile directe ale BNR si, din ce in ce mai pregnant, la vestile nu prea bune despre economie. Penultima majorare a dobinzii de politica monetara a aratat clar acest lucru. Iar majorarea de ieri (cu 0,5%) va avea probabil aceleasi efecte sau mai precis nonefecte. O zi, doua de apreciere marginala si apoi leul isi va urma cursul firesc, adica, cel mai probabil, in jos, avind in vedere cifrele macroeconomice (in special inflatia) nu chiar imbucuratoare. In prima zi, jumatate de zi de sedinta valutara cu decizia BNR pe masa, leul a cistigat ceva mai putin de un ban. La ora la care scriu acest material pe piata interbancara leul pierduse deja acel ban si inca ceva. Probabil asa va si inchide ziua. Unde sint vremurile cind o mutare a BNR era urmata imediat de reactia prompta a pietei valutare? In 28 iunie 2006, o majorare de numai 0,25% a dobinzii a provocat o apreciere de 3 bani in doua zile a monedei. Ca sa nu mai vorbim despre scaderile de dobinda care pina la urma au depreciat semnificativ moneda nationala. Dobinda-cheie a mai fost 8% (ca acum), cel mai recent in perioada 12 februarie-26 martie 2007. Spre deosebire de aceea perioada insa, valoarea de dobinda pare a nu mai fi suficient de mare pentru a ajuta leul. Si nici nu mai are cum sa fie din moment ce, in ciuda valorilor similare ale dobinzii nominale, randamentele reale sint mult diminuate. Revenind la perioada 12 februarie-26 martie 2007, e bine de precizat ca inflatia anualizata era atunci de aproximativ 3,6%.

Cu alte cuvinte, randamentul real obtinut la plasamentele in BNR era de 4,4%, iar acum, cind inflatia se apropie sanatos de 7%, randamentul este de numai un procent. Asadar, acelasi nivel de dobinda nu mai poate avea aceleasi efecte. Mai mult, chiar cind dobinda-cheie era de numai 7%, la mijlocul anului trecut randamentele reale erau de 2,5-3%, de trei ori cit sint in acest moment. Daca ar fi sa facem o comparatie grosolana, pentru a obtine aceleasi efecte de apreciere a leului, Banca Nationala ar trebui sa fixeze o dobinda nominala de 10-11%. Lucru care, in mod evident, nu se va intimpla. In 2008, cu perspectivele inflationiste care se intrevad, nu ne putem astepta la o apreciere a leului. Cel putin nu la una determinata de dobinda BNR.