In ciuda atentionarilor meteorologice, Adriean Videanu a plecat sa se rumeneasca in tinuturi cu clima mai blanda, lasandu-i pe bucuresteni sa se descurce sub nameti. A incercat intai sa ne pacaleasca, mintind ca e "pe teren", vezi Doamne, "la lucru", undeva prin Sectorul 5. Imi si imaginez cum se amuza primarul nostru prin strainataturi, acordand interviuri prin telefon si prefacandu-se prins in toiul "comandamentelor de iarna". Mai ramanea doar ca doamna Miorita sa asigure fondul sonor, suierand ca viscolul in jurul receptorului. Dupa ce a fost dat in vileag, Videanu s-a repliat imediat si a iesit la atac, in stilul deja consacrat. Adica, ce, n-are voie omul sa-si ia o vacanta? Pe banii lui, merge unde vrea! Cu ce drept, adica, i se cere socoteala?
Nu, nu fac parte dintre cei care cred ca primarul ar trebui sa iasa cu lopata in fruntea echipelor de deszapezire, pentru a mobiliza cetatenii prin exemplul personal (desi ideea nu ar fi, pana la urma, chiar asa de rea). Este, totusi, ciudat ca Videanu nu considera necesara prezenta sa in momentele in care Capitala se confrunta cu situatii grave. Prioritatile sale par cel putin bizare. Cu atat mai mult cu cat alegerile locale bat la usa.
Explicatia acestui comportament nu poate fi decat una singura: Adriean si-a incheiat socotelile cu electoratul! Nu va mai candida la primarie. Nu va mai candida nicaieri. Si-a facut plinul, asa ca se va retrage in culisele politicii de partid. Departe de lumina reflectoarelor. Daca si pentru acest rol va fi considerat prea compromis, nu-i nici o problema. Oricum, acest fiu al Teleormanului se simte pe Coasta de Azur mai acasa decat in comuna natala. Abia ca va putea petrece in sfarsit mai mult timp cu copiii, trimisi la studii intr-un elitist pension elvetian. De mizeria asta de Bucuresti de ce sa-i fie dor? Un oras care a devenit din ce in ce mai urat sub conducerea unui primar din ce in ce mai bogat...
Si totusi, Adriean Videanu se bucura de legitimitatea care decurge din votul direct. Cazul sau este o dovada elocventa ca uninominalul nu garanteaza automat ameliorarea calitatii alesilor nostri. Varianta propusa de Traian Basescu - cea folosita de 18 ani pentru alegerea primarilor - nu a propulsat multe lumini la conducerea comunitatilor locale. Nici nu a descurajat coruptia. Dimpotriva. In majoritatea cazurilor a adus in prim plan arivisti pusi pe capatuiala, dornici sa acumuleze intr-un singur mandat cat sa le ajunga pentru o viata. Oportunisti pragmatici, constienti ca au la dispozitie numai patru ani ca sa "se faca oameni". Resemnati, din start, cu o cariera meteorica. Ati mai auzit ceva de Crin Halaicu sau de Viorel Lis? La fel ca Videanu, nici ei nu au dat semne ca s-ar teme de sanctiunea electoratului. Ea ii sperie doar pe politicienii de cursa lunga. Nu si pe cei care considera politica drept un efemer vehicul de inavutire. O oportunitate cu termen limitat, care trebuie exploatata la maximum. Ce daca nu vor mai fi realesi, de vreme ce nici nu isi propun sa candideze a doua oara? Conturile doldora vor compensa apoi lipsa de popularitate.
Desigur, cand a ajuns la Primaria Capitalei, Adriean Videanu era deja bogat. Atat de bogat, incat nu prea mai suporta servitutile unei slujbe la stat. De ce s-a inhamat, totusi, la o asemenea corvoada? S-a sacrificat, evident, pentru binele bucurestenilor... Care, nerecunoscatori, au tupeul sa-i reproseze ca da pe la serviciu doar cand e vreun contract de asfaltare de licitat, vreo bordura de inlocuit sau vreun magnat de improprietarit. Oameni rai.