“Teatrul (arta) este cel mai bun ambasador al teritoriilor
spirituale pe care le reprezentam” - afirma regizorul Mihai LUNGEANU dupa
montarea la Teatrul din Gabrovo a capodoperei caragialiene “D'ale carnavalului”.

Reporter: Mihai
Lun­geanu, nu esti la prima punere in scena in Bulgaria. Cum a inceput colaborarea
cu Teatrul din Gabrovo?

Mihai Lungeanu:
Prima data am fost nu invitat, ci trimis sa lucrez in tara “vecina si prietena”,
la teatrul din Pleven
un text romanesc, inofensiv si desuet, exact cu o luna inainte de evenimentele
din decembrie 1989! Am descoperit cu ocazia acelei colaborari neterminate ca
actorii vecini pot fi intr-adevar si prieteni, dovedindu-se, in conditiile
date, nu numai disciplinati, informati si imaginativi, dar si sensibili si
sentimentali. De curand, la un festival de teatru din Albania am purtat prima discutie de
intentie cu regizoarea Nevena Miteva, directoarea teatrului din Gabrovo.
Punctul comun a fost dorinta de a face cunoscuta (si de a face cunostinta cu)
comedia clasica roma­neasca. Iata cum a aparut I.L. Caragiale in discutie.

Reporter: De ce “D'ale
carnavalului”?

Mihai Lungeanu: “D'ale
carnavalului” s-a impus aproape de la sine, deoarece orasul Gabrovo gazduieste si
un impozant sediu al satirei si umorului balcanic si are un carnaval de vara,
manifestare careia i-a fost dedicat acest spectacol. Pe langa acestea,
va­loarea textului dramatic, background-ul sau balcanic prin excelenta, precum si
oferta imagistica a subiectului au dat imbold cererii si credibi­litate
ofertei.

Reporter: Nu
te-ai temut ca se va pierde savoarea specific caragialiana a textului?

Mihai Lungeanu:
Nu foarte tare. Chiar daca exista cuvinte sau sintagme intraductibile, suportul
caracterologic devine inteligibil in orice context lingvistic. Asa ca am mizat
in primul rand pe relatiile si motivatiile din text, dezvoltand concomitent
situatia creata de “tragerea loteriei” (eveniment cu care incepe si se incheie
reprezentatia gabroveana si la care participa atat publicul, cat si interpretii).
Comicul de limbaj nu a fost sacrificat, ci am incercat o translare a lui in
atitudini, costume, intonatii sau obiecte.

Reporter: Li s-a
parut ca I. L. Caragiale e si de-al lor? Cum au primit piesa actorii?

Citeste si:

Mihai Lungeanu:
Le-a placut textul... Cred ca le-a placut si propunerea regizorala, dovada
implicarea cu care au atacat partiturile, imaginatia pusa la bataie si,
subliniez, disciplina artistica cu care au tratat aceasta provocare de teatru
clasic romanesc citit intr-o cheie contemporana. Si ca sens, si ca mijloace.

Reporter: Dar
publicul?

Mihai Lungeanu:
Publicul a reactionat la umor... razand. A aplaudat situatiile, motivatiile,
personajele, rezolvarea conflictelor. A percutat cu zambet intelept la
aluziile inspirate din viata reala si
s-a lasat antrenat cu bucurie in povestea teatrala. In final, comentariile
tuturor au fost favorabile lui Caragiale, actorilor, montarii. Nu pot decat sa
constat, alaturi de atatea alte voci autorizate si indreptatite, ca teatrul
(arta) este cel mai bun ambasador al teritoriilor spirituale pe care le
reprezentam.

Reporter: Ce
perspective sunt in promovarea reciproca a dramaturgiei celor doua tari vecine?

Mihai Lungeanu:
Teritoriile vaste ale celor doua dramaturgii
au ramas “vecine”, dar au devenit concurente, ele presupunand o
cercetare aplicata si un efort de marketing, care se lasa motivate de varii
interese. Ideala familie europeana (in care tot ce-i gratis costa de te rupe,
iar valorile adevarate nu mai fac doi
bani) nu e prea dispusa la sustinerea vocilor distincte, la interculturalitate
de esenta, ci mai degraba la promovarea festivismului coral si a turismului
interet­nic. Sigur ca exceptiile sunt binevenite si eforturile raspla­tite de
evidenta necesitate a cunoasterii spirituale reciproce, dar re­gula confirmata
pare a fi greu de schimbat.

Reporter: Ai avut
ocazia sa privesti teatrul romanesc si din afara. Cum se vede el?

Mihai Lungeanu:
Teatrul romanesc are insa resurse inca neexploatate, valori inca neexpirate, sanse
inca neerodate si chiar si oameni devotati ideilor si va­lorilor autohtone.