Miercuri, Colectia „Literatura" revine intr-un nou format grafic cu romanul „Noi" de Evgheni Zamiatin.

Scriitorul Evgheni Ivanovici Zamiatin s-a nascut in 1884 in orasul Lebedian, in familia unui preot ortodox care se va ocupa mai tirziu indeosebi de cultura muzicala a odraslei. Pe parcursul studiilor sale in cadrul Institutului Politehnic din Petersburg, pe care il va absolvi in 1908, se va alatura bolsevicilor, orientare care il va impinge sa participe la rascoala din 1905-1907. Dupa revolta, Zamiatin este arestat si trimis in orasul sau natal, cu interdictia de a se stabili la Petersburg. Totusi, el va locui in capitala in mod ilegal, precum si la Helsingfors, in Finlanda.

In 1908, Zamiatin debuteaza pe scena literara, insa momentul este marcat de esec, iar viata sa mai cunoaste inca un moment de tulburare in 1911, cind este arestat si exilat pentru a doua oara, de data aceasta pina in 1913. Pe parcursul acestor evenimente, el continua sa scrie, iar in 1913 i se publica nuvela „De-ale provinciei", care il impune pe plan literar. Din ce in ce mai cunoscut, Zamiatin se apropie intre timp de scriitorul Maxim Gorki, angajat intr-un proiect de sustinere a culturii ruse.

Cu sanatatea subrezita din pricina anghinei pectorale, suferinta care va fi si cauza mortii sale, in 1937, Zamiatin lucreaza totusi intens, scriind portrete literare si proza. Scriitor incomod regimului politic din Rusia, pentru ca operele sale („Pestera, „Dragonul", „Harapii") oglindeau o lume plina de tragism, Zamiatin isi sustine opiniile literare si in studii si eseuri. Ca rezultat, scriitorul rus isi atrage o campanie de presa extrem de ostila, cele mai virulente atacuri mediatice fiind indreptate impotriva romanului „Noi".

Pentru ca nu isi va putea publica romanul in tara natala si nici alte scrieri care pastreaza stilul si conceptiile sale, tot mai dezamagit, Zamiatin ajunge la concluzia ca singura sansa pentru a scrie necenzurat ar fi sa emigreze. Totusi, cercurile literare din Rusia au putut face cunostinta cu romanul „Noi" in cadrul cenaclurilor in care Zamiatin isi citea operele. Obtinerea vizei ii va aduce mari greutati, ceea ce il va motiva sa ii adreseze lui Stalin o scrisoare, prin care isi explica situatia. Cum Stalin ii va permite acordarea vizei, Zamiatin se stabileste la Paris, unde isi va petrece ultimii ani in saracie lucie.

Cititi o cronica a primului roman despre masacrul din Rwanda pe www.cotidianul.ro/select