Pisica din televizorul color

ACHIZITIE CU BUCLUC - 50 de reclamatii fara raspuns, a 51-a cu surprize
Dumitru Beste din Vintileasa-Deal se va remarca in sat, cativa ani mai tarziu, cand se va hotari, in fine, sa-si ia televizor. Ori de cate ori veneau in vacanta, cei doi baieti ai sai, studenti la TCM, il bateau la cap sa-si cumpere unul, deoarece a venit momentul sa intre si el in rindul lumii. Mureau sa aiba televizor acasa, pentru a nu pierde serialul Dallas, pe care-l vedeau la camin, in sala de lectura. Cand veneau in vacanta trebuiau sa mearga pe la altii, sa-l urmareasca. N-ar fi fost nici o problema, studentii erau primiti cu placere de orice gospodar. Numai ca cei din sat erau atat de furiosi pe J.R. incat nu puteai vedea ca lumea nici un episod. De cum incepea, ba chiar inainte de a deschide televizorul, gospodarul se apuca sa-l injure atat de rau si atat de zgomotos pe "boul ala cu palarie", ca ei, baietii, isi pierdeau starea de telespectator. Trebuia sa sara si ei de pe scaun si sa injure. Daca n-o faceau, riscau sa aiba de a face cu gospodarul care, dindu-si seama ca ei nu zic nimic, incepea sa-i priveasca piezis. Si, la un moment dat, dupa ce o tacere adanca, dar ingrijoratoare, se instala in partea unde sedea gospodarul, o data se auzea: - Te pomenesti ca voua va place de criminalul asta?! Daca n-aveai inspiratia sa tresari si sa raspunzi imediat cu un potop de injuraturi la adresa lui J.R., gospodarul incepea sa te injure pe tine. Si cum, de regula, baietii mergeau sa vada serialul la fetele din sat, eleve la liceu, gospodarul putea sa te si ia la bataie, zicandu-ti: - Aha, eram sigur ca-ti place J.R., lasa ca stiu eu, ai pus ochii pe fiica-mea, vrei s-o iei de nevasta si s-o chinui ca pe Sue Ellen! Dumitru Beste rezista eroic atacurilor. In ultimul timp insa nu le mai raspundea, tacea indarjit ori de cate ori sareau pe el cu gura, si baietii, vazand ca se ingroasa gluma, nu-l mai sacaiau. Si deodata, intr-o zi, pe cand se intorceau de la Deal, de la furatul unor tarasi, le spuse, fara nici o legatura cu tacerea de mai inainte: gata, iau televizor! Si o spusese atat de ferm, de apasat, incat baietii nu se mai intrebara, cum ar fi fost firesc, cine il convinsese. Stiau ca se convinsese singur. De asta nici nu le mai raspunsese in ultimul timp. Creierul lui lucrase intruna. Socotise, facuse rationamente, inaintand, ca printr-un hatis, spre concluzie. Si asa cum cel care merge si merge printr-un hatis, zgariindu-se, lasandu-se lovit de nuielusele din cale, scrantindu-si glezna prin gropi neprevazute, ajunge, deodata, prin nimic neanuntat, la capatul lui, in fata cu o pajiste imensa, tot asa, tatal lor izbucnise deodata: gata, il iau! - Numai ca-l iau nou-nout, nu cum au facut astia din sat, le-au cumparat de la mana a doua.   Baietii nu se mirara. Vrea sa aiba unul bun - isi spusera. El insa continua, zicandu-le ca la televizoarele de mana a doua s-au uitat altii inaintea lui si deseori atat de porceste incat muierile din filme, simtindu-se privite atat de insistent, se rusinasera si le era acum teama sa iasa pe micul ecran in fusta prea scurta. A doua zi, Dumitru se scula de dimineata si merse la Floresti, de unde se intoarse cu taxiul, carand un televizor. Nu-l pusera in priza imediat. Era singurul televizor de pe ulita si hotarara sa faca o sarbatoare din inaugurarea lui. Chemara la punerea lui in priza pe toti cei de pe ulita. Si venira mai toti, inclusiv baba Aglaia Spiridon, care-si adusese cu ea lucrul de mana, sa termine de impletit un ciorap in timp ce se uita la televizor. Fiecare veni cu un cadou - un muschi de porc, o traista de nuci, o damigeana de vin - , de parca ar fi fost vorba despre taiatul motului, si nu de vararea televizorului in priza. Pusesera aparatul in camera de la drum, rezervata momentelor iesite din comun - parastase, nunti, botezuri - pe o masa lunga, din lemn negeluit, carata din magazie si asezata in mijlocul incaperii. In camera asta faceau rar focul - lemnele erau scumpe - astfel ca, inainte de a vari aparatul in priza si, prin asta, de a ciocni paharele cu vin, iar oaspetii sa-i spuna lui Dumitru Beste sa fie intr-un ceas bun, gospodarul lua de pe televizor blana de oaie, pusa sa-l inveleasca, sa nu raceasca artistii, cantaretele mai ales, si sa cante ragusite Trandafir de la Moldova. Oaspetii se asezara cum putura. Baba Aglaia Spiridon, intr-un colt, ca sa poata lucra la ciorap nestingherita, permitandu-si sa ridice privirile si sa se uite la televizor doar cand rasunau impuscaturi, pentru a intreba: l-au omorat, maica?! Stefan Anghelache, vecinul de peste drum, isi gasi loc in spatele televizorului.   - Mai stii?!, zise el, de aici vad muierile din spate si, poate, una, convinsa ca e vazuta doar din fata, se va incheia prost la rochie si o sa-si lase o buca goala. Toti ceilalti rasera de prostia asta. Orice mucos stia ca la televizor se vede doar din fata ceea ce apare pe ecran. Numai ca, desi hohotira si ei, cativa il pandira tot timpul filmului pe Stefan Anghelache, doar-doar se va ridica pentru a merge la privata sa-i ia locul. - Liniste!, striga Dumitru Beste, inainte de a incepe ceremonia de inaugurare a televizorului color nou-nout. Toti se potolira. Un puradel al lui Vasile Tacu se trezi cu o scatoalca zdravana de la un barbat care sedea alaturi. Tancul nu-si gasea astamparul, vesel cum era, pentru ca furase niste carnati, pe care-i tinea ascunsi in san. Untura de pe ei se topise si, curgand, il gadila pe burta. Instalara televizorul potrivit instructiunilor din pliant tiparite in limba chineza. Nimeni n-avea habar de limba asta. Baiatul cel mare sari insa sa citeasca el, zicand ca are un coleg de camera vietnamez. Si cum Vietnamul se invecineaza cu China, cele doua limbi sunt asemanatoare. Desi citea altceva decat era in pliant, cand il varara in priza, televizorul incepu sa functioneze. Era un western. Nimerira spre final, cand seriful il gajbise pe bandit si se pregatea sa-l impuste, deoarece acela facuse mult rau. Banditul era lungit la pamant. Seriful tinea indreptat pistolul asupra lui. Pe margini se stransese lumea din orasel, intre care si cateva muieri mai despuiate. Ilinca Tautu, vaduva din spatele casei, care era bisericoasa, isi duse mana la gura. Speriata, gata sa cada in genunchi si sa se roage pentru pacatoaselea alea. Stefan Anghelache prinse sa mihohoteasca desucheat, facandu-le sac celorlati, pentru ca ei nu vedeau la doamnele respective ceea ce vedea el, care sedea in spatele lor. Toti ii facura semn sa taca dracului. Asteptau cu sufletul la gura focul din gura tevii si pocnetul impuscaturii. Cum sedeau ei asa, inlemniti de incordare, se auzi, deodata, un miorlait de pisica.   Seriful se intoarse brusc, sa vada cine miorlaie, si atunci banditul intinse mana, lua pistolul de pe jos si trase in serif, impuscandu-l. Pe toti cei de acolo scena ii amari rau de tot, deoarece, asa cum era de asteptat, ei tineau cu seriful. Baietii insa strigara: nu se poate! Am mai vazut filmul asta de vreo zece ori pana acum, in secventa asta nu se aude nici un miorlait si seriful il aresteaza pe bandit, dupa ce-i spune ca are dreptul la un avocat. Filmului ii urma insa un montaj literar-artistic festiv, care incepu cu intonarea imnului de stat. Si dupa prima strofa iar se auzi miorlaitul. Baietii, care se pricepeau la televizoare, sarira de la locul lor si scoasera capacul din spate si, in locul sarmelor si sarmulitelor, al butoanelor complicate, gasira doar o pisica jigarita, neagra, cu blana urata, plina de scaieti, care stranuta scurt, tasni pe langa ei, iesi pe usa ca din pusca si dusa a fost.   Dumitru Beste facu imediat reclamatie la magazin, in care descrise totul, de la cum carase el televizorul pana la cum gasise mata (cinci coli de hartie), dar nu primi raspuns. Mai facu una si inca una. Una mai mare decat cealalta, pentru ca in fiecare povestea si ceea ce scrisese in cea anterioara. Adevarul este ca directorul magazinului, vazand toata polologhia, n-apuca niciodata sa ajunga pana la capat, citea primele randuri, apoi, zicandu-si, in definitiv, ce dracu vrea asta?! sarea mai catre sfarsit, unde il izbea deodata cuvantul pisica. asta-i nebun de-a binelea, radea el amuzat, ce legatura are pisica cu televizorul? Si luand hartia o mototolea, si o arunca la cos. Dumitru Beste trimise magazinului in total 50 de reclamatii, fara sa primeasca raspuns. La a cincizeci si una, pentru ca intre timp trecuse un an de zile, primi, in sfarsit, o adresa batuta la masina, in care i se spunea ca sesizarea dumneavoastra a fost analizata de conducere (Era vorba de noua conducere a magazinului). In consecinta, continua adresa, trebuie sa va prezentati la magazin cu televizorul, sa vi-l schimbam. Dumitru Beste isi puse televizorul in spinare si merse cu el la magazin. Cei de acolo il luara, ii dadura unul nou, dar, cand sa plece, vanzatorul, un tanar caruia ii batea ochiul stang, il intreba, dupa ce mai arunca o privire pe hartia de garantie: - Dar pisica? Ati adus pisica?

---

Despre autor: